„Verticalitateˮ în societatea românească!?

Acest subiect este foarte sensibil într-o anumită zonă a societății, cea a patrioților furibunzi, dar am hotărât să nu o evit și să-mi asum responsabilitatea afirmațiilor. Deși la prima vedere pare un subiect minor, demnitatea pe care o dovedesc românii în relațiile interumane, mai ales pe plan extern, are o contribuție semnificativă la imaginea țării în lume. "Verticalitatea" românească este foarte bine sintetizată de români în celebra expresie "capul plecat sabia nu-l taie!". Adepții acestui crez au argumentele lor practice, precum "întoarcerea armelor" la momentul potrivit pentru a reduce pierderile materiale și umane în timpul războiului mondial. Adversarii acestei opinii spun, cu un umor tipic național, că un cap prea mult timp plecat începe să pască! Ambele atitudini au avantaje și dezavantaje, după cum ne-am lămurit din istorie. Mai ales extremele în aceste atitudini ne-au dezavantajat, inclusiv în prezent. Personal sunt deranjat de comportamentul diferit în funcție de partenerul extern. Am fost slugarnici față de Înalta Poartă, URSS sau SUA în prezent și foarte "demni" în relația cu vecinii mai mici (Ungaria, Ucraina acum), batem cu pumnul în masă și dăm sfaturi pe care nimeni nu le-a cerut.

Să fii "orientat" și să știi când să întorci armele (adică să schimbi stăpânul) constituie pentru mulți, inclusiv pentru cei care ne reprezintă, o dovadă de înțelepciune diplomatică. Să fie așa? Nu, supusul este folosit, dar și disprețuit! Pentru că pe plan  internațional, pe lângă un nume, trebuie să avem și un renume pozitiv. Îl avem? Spuneți dumneavoastră.

Și în relațiile sociale în care suntem angrenați zilnic supunerea față de șef este regula, dar și metoda de a obține avantaje imediate, chiar dacă poziția "ghiocel" nu este privită cu înțelegere. Să aprobe toate "indicațiile valoroase", să nu aibă păreri sau inițiative și să nu-și asume răspunderea ("nu mă bag, eu am șef!") constituie ingredientele unei vieți liniștite în activitatea profesională pentru mulți români. Ca și pe plan internațional, avantajele fiecărui cetățean "șmecher" sunt evidente pe termen scurt și se face "frate cu dracul până trece puntea", iar mai departe om trăi și vom vedea. Iar această atitudine este incredibil de răspândită, adepții ei se aliază și protejează reciproc, alcătuind adevărate "găști" (de complexați în sufletul lor), de bârfitori, leneși și hoțomani. Psihologia de slugă, numită "balcanism" (?!?), este mult prea extinsă în țara noastră. Aștept înjurături!

Ne putem transforma și deveni un popor demn pe plan intern și mondial, cu cetățeni și reprezentanți care să-și exprime liber și argumentat opiniile și doleanțele legitime? Greu, dar în timp se poate! Mai mult, merită toate eforturile în această direcție pentru că dorim să fim apreciați, nu doar pentru rezultatele elevilor olimpici, iar opiniile și inițiativele noastre pe plan zonal (UE, NATO) să fie luate în considerare. Avem alte țări din estul postcomunist care ne pot fi modele și nu trebuie să ne fie rușine să copiem experiența lor. Nu ne vor cere drepturi de autor!

Iar dacă vrem să obținem respectul pe care îl merităm, este necesar ca tinerii educați, cu calificări recunoscute în lume, să ne reprezinte. Nu cei care rezolvă problemele majore economico-sociale în 30 de zile. Ei sunt, cred eu, cei care pot realiza un "pod peste timp", care să unească perioada antebelică cu prezentul în reprezentarea țării pe plan internațional. Nu avem altă șansă ca națiune dacă vrem respect. Umilințe precum cele generate de Austria cu admiterea în spațiul Schengen sunt greu de conceput dacă țara este reprezentată de personalități cu prestigiu și dedicație, nu de amatori ahtiați după turism și sport.