Unde-i unul, nu-i putere...

...La nevoi și la durere, zice un anume Vasile Alecsandri în poezia saintitulată "Hora unirii", scrisă în 1856 și pusă pe muzica de compozitorul Alexandru Flechtenmacher, și pe care fiecare dintre noi a învățat-o în școală și a cântat-o de mai multe ori în viață, pe 24 ianuarie. Ce căută însă aici, în rubrica de fotbal? Păi, versurile astea mi-au venit în minte aproape de la sine urmărind meciurile din Liga Națiunilor, mai exact văzând alaltăieri cum Norvegia a luat o bătaie soră cu moartea de la Austria, cu 5-1, scor absolut neverosimil în condițiile în care în echipa norvegianăa fost titular unul dintrecei mai buni marcatoridin lume la ora asta, după mine chiar cel mai bun, Halland. Ei bine, s-a demonstrat încă o dată căun ultraperformant individ nu poate suplini forța colectivă, nu poate face chiar nimic de unul singur, dacă ceilalți din jurul lui sunt necalificați. Privindu-l pe Halland, la care îmi plac multe, dincolo de golurile înscrise: atitudinea, implicarea, bunul-simț, umorul, în sfârșit, este mult mai mult decât un fotbalist foarte bun, mi-am spus că n-o fi chiar vorbăîn vânt nici ce spunea Alecsandri în versuri, nici ce zic fotbaliștii noștri, cum că Naționalae un colectiv unit, omogen, relațiile dintre jucători fiind impecabile și dincolo de teren. Da, unde-i doar unul, fie el chiar Halland, e clar că nu-i putere, în timp ce dacă "dăm mânăcu mână...". Așa că mizând pe asta, zic că diseară, în Lituania, mai luăm 3 puncte și mai dăm vreo 3 goluri, că doar n-om fi mai proști decât Kosovo! Hai România!