Tutti frutti... cu dragoste (36). Rustice

Cuc.“Gabriel Oprea este un cuc și conduce un partid de cuci.“ (Aura Vasile)

Romanul rusesc.”Nevastă-mea, Nadejda,-i rea de muscă: / Ba este umejoară, ba se uscă! / Și-o prind prin grajduri cu câte-un vecin, / Și-o bat de-o zvânt, pe urmă mă închin / Trist la icoane, luminări aprind, / Miresmele le trag în nări pe rând, / Și îmi vărs focul într-o slujnicuță / Ce îmi aduce apă și șerbet cu tot cu puță, / Fără să facă gălăgii și nazuri / În viața asta plină de necazuri, / De bucurii, de heleșteie, de islazuri, / De ipoteci, de chioșcuri, de lăstuni, / De moșierițe ce o dau pe după pruni...” (Emil Brumaru)

Dăruire. Înfrumusețează viețile altora fără să aștepți nimic în schimb. Ai auzit vreun copac care să spună „Mi-ești dator”? (Un copac)

Fost-am tânăr şi zglobiu.”Fost-am tânăr şi zglobiu, / Mi-o vinit mintea târziu. / Focu' te mânânce, minte, / Dacă n-ai fo' mai 'nainte. / Amu eşti, nu-mi trebuieşti, / De puţină haznă-mi ieşti.” (culegător: Dumitru Pop, în ”Folclor din zona Codrului”, 1978)

Final.„Mereu am condamnat femeile adultere. Femeile care, deși au acasă un bărbat care le iubește, le respectă, le acordă atenție și sprijin, decad răspunzând avansurilor altor bărbați. Femeile care aleargă după complimente și cuvinte frumoase, care au nevoie de confirmări din partea altora, care nu sunt 100% conștiente de valoarea lor și simt mereu dorința de a li se reaminti că sunt frumoase, atrăgătoare, dorite, visate. Atât de mult mi-au displăcut, până când am devenit una dintre ele.” (O femeie)

Fecioară.”Anomalia cea mai mare / Cu care nu pot să mă-mpac / E-aceea că în zodiac / Şi curvele pot fi Fecioare.” (Eugen Albu)

Cântec de dor.”Mă culcasem lângă glasul tău. / Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau tâmplele. / Nici nu-mi mai amintesc ce cântai. / Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat nopţile. / Sau poate copilăria ta care a murit undeva, sub cuvinte. / Nici nu-mi mai amintesc ce cântai. / Mă jucam cu palmele în zulufii tăi. / Erau tare îndărătnici şi tu nu mă mai băgai de seamă. / Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai. / Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor. / Ori poate de drag şi de blândeţe. / Nu-mi mai amintesc de ce plângeai. / Mă culcasem lângă glasul tău și te iubeam.” (Nichita Stănescu)

Băi.– Doctore, aţi recomandat soţiei mele să se ducă la băi. E bolnavă? – Nu! Dumneavoastră aveţi nevoie de linişte!

Sonet.(How sweet and lovely dost thou make the shame). ”Ce splendid faci s-arate-a ta rușine / Care, ca boala rozei parfumate, / Pătează-n mugur bunul tău renume! / O, cât de bine știi s-ascunzi păcate! / Cei ce istorii despre tine vând, / Făcând remarci lascive nu puține, / Nu pot bârfi decât doar lăudând; / Numele tău transformă rău-n bine. / O, viciile, ce casă și-au găsit / Când au ales la tine să rămână, / Unde urâtul e acoperit / De frumusețea peste tot stăpână! / Ai grijă, draga mea, și te ferește; / Rău folosit, cuțitul se tocește.” (W. Shakespeare, traducerea Adrian Vasiliu)

Bestialitate.Sinonim: zoofilie, comportament sexual deviant, care constă în a avea relații cu animalele. ”În Evul Mediu, europencele plătesc cu viața această rivalitate om-animal. Bărbatul – mai norocos – este și el sancționat, dar pedeapsa sa e modulabilă, după cum acesta are sau nu o nevastă, ”pentru a-și satisface lubricitatea”. În penitențialul lui Burchard, episcop de Worms, compus în jurul anilor 1008-1012, articolul 126 stipulează că, dacă păcătosul s-a compromis cu o vacă, o măgăriță sau orice alt animal, el își va răscumpăra crima prin zece zile numai cu pâine și apă, dacă e celibatar, și cu 15 zile de post dacă e însurat.” (Anna Alter, ”Superpoziții. O istorie a tehnicilor amoroase”)

Însuratu-s de un an.”Însuratu-s de un an, / Gătii pă sub cioareci n-am. / Însuratu-s de o lună, / Nici cămaşa nu mi-i bună. / - Tu, nevastă, fă-mi de cină! / Mere-n pod şi nu-i slănină, / Vine-n jos şi nu-i fărină. / Mere-afară, lemne nu-s, / Vine-n casă, focu-i stins. / Mere-n grui, da mălai nu-i, / Vine-acasă, pită nu-i.” (culegător: Ion Bârlea, de la Gheorghe Rusu din Berbeşti, Ţara Maramureşului)

Mituri.Numeroase mituri ciudate despre sex au fascinat lumea din cele mai vechi timpuri. Au fost cazuri în care prejudecăţile bizare s-au dovedit adevărate, potrivit unor mărturii confirmate de specialişti, conform adevarul.ro. Una dintre cele mai stranii mărturii despre relaţiile sexuale datează din anul 1988, când o tânără de 15 ani a ajuns în sala de naşteri a unui spital din Zimbabwe. Femeia rămăsese însărcinată, deşi era virgină, iar în urma examinării medicale, medicii au observat că femeii nu i se dezvoltase vaginul. Copilul a fost adus pe lume prin cezariană, informau medicii în Jurnalul Britanic de Obstetrică şi Ginecologie. După ce au fost cercetate înregistrările medicale ale tinerei, medicii au constatat că înainte cu nouă luni ca tânăra să nască ea a ajuns în spital fiind înjunghiată în abdomen cu un cuţit. Fostul ei iubit o înjunghiase, după ce a găsit-o având relaţii sexuale orale cu amantul ei. Tânăra a ajuns fost adusă în spital cu abdomenul perforat în două locuri şi cu un stomac gol, iar o explicaţie găsită de medici pentru sarcina acesteia a fost că spermatozoizii au putut ajunge la organele reproductive ale tinerei, prin leziunile tractului gastrointestinal.

Folclorul ”nou”. În folclorul dornean creat în anii comunismului tenta critică la adresa regimului este nedisimulată: ”Cobori, Doamne, pe pământ, / Să vezi Stalin ce-a făcut; / C-a făcut din cai măgari / Şi din boi funcţionari!” Autorul anonim se referă la faptul că în primii ani ai regimului comunist, funcţionarii au fost înlocuiţi, la toate nivelurile administraţiei, cu calici incompetenţi, având o slabă pregătire profesională. Spiritul de sinteză este excepţional! Sau, din folclorul orăşenesc: ”Are mama doi căţei, / Cine-i pupă-n cur pe ei? / -Sta-lin! Sta-lin!” În ţinutul Dornelor s-a încercat înfiinţarea „întovărăşirilor”, ca primă formă de colectivizare. S-au înscris funcţionarii satelor, mulţi dintre ei de teamă să nu-şi piardă serviciul, unii ţărani, pentru ca să nu le fie daţi afară copii din şcoli, şi calicimea, care ajungea la putere, majoritatea oameni de nimic, beţivani sau leneşi. Cei mai mulţi dintre gospodarii Ţării Dornelor s-au ferit ca de foc de „întovărăşiri”, iar colectivizarea nu s-a putut realiza cu niciun chip. Dar iată care este părerea muntenilor despre soarta activiştilor: ”Săracul colectivist! / Toată ziua-i numai trist; / C-a rămas numai c-o oaie / Şi cu lâna de la c..ie, / Bine-a fost şi rău era, / Rău i-acum, da-i bine aşa!” Sau: ”Uite brâul, iaca brâul! / C.A.P.-ul ne ia grâul! / S.M.T-ul paiele! / Şi rămâi cu c...le!” În final, mama îşi plânge fiul, care a comis imprudenţa să se înscrie la colectiv şi a murit de muncă: ”Dragii mamei, prăpădit! / Colectiv ţi-a trebuit? / Stai în sac îngrămădit, / Cu ziar acoperit!” Dar cea mai ”totală” – ironică, tristă, dar autoconsolatoare – mi se pare cea spusă de un anonim țăran dornean și consemnată de regretatul meu prieten Gh. Patza. Citiți: ”Bine-mi face că-s chiabur, / Căci calic am fost destul!” (Nemulţumire, exprimată plastic, a celor ce erau trecuţi de Sfaturile Populare la chiaburi, situaţie în care erau supuşi la cote mari de carne şi cartofi şi plăteau impozite pentru vite şi bunuri mobiliare, în regimul comunist al anilor 50-60.). Altfel spus, după ce a muncit o viață - ca un calic – și a agonisit o brumă de avere... comuniștii l-au trecut la ”chiaburi”... Iar el se ”mândrește” cu noul statut social...” (Gh. Patza)