Tutti frutti... cu dragoste (20). Poezie și dragoste

Realitate (românească). Când a venit la mine amantul, a văzut tot blocul. Iar când au intrat hoţii, toţi dormeau!

Bikini.”Am zărit la mare-o fată / Absolut neconformistă, / La nudişti părea-mbrăcată, / La-mbrăcaţi părea nudistă!” (Giuseppe Navarra)

De frupt.Când Calistrat Hogaș zice în „Pe drumuri de munte”: „Ei, hai, moș Căpățână, gustă și d-ta din mojdei, că doar eu am glumit; mai lasă cea urdă, că-i fi sătul de frupt de oaie”, el menține voroava ”frupt” (latinescul fructus) în perimetrul semantic primar: produsul în lapte al animalelor mulgătoare și derivatele acestuia. Mai târzior ceva, tâlcul vorbei s-a extins, incluzând orice  mâncare de lapte, ouă, carne, pește sau derivate ale lor, de la care creștinii ortodocși sunt opriți în timpul posturilor, drept care își găsește nimerit loc în scrierile lui Camil Petrescu: „Îl pofti pe Damian la el la masă, chiar la blagoveștenie, că era cu frupt de pește.” Altminteri, Scriban face dreaptă osebire între „fruptu oilor (laptele), frupt(u) alb, lapte și derivate din el, frupt(u) dulce, mâncare care nu e de post (lapte sau carne).” Într-una dintre nuvelele sale din volumul „Clipe de liniște”, Vlahuță așază la locu-i potrivit expresia „de frupt” (de dulce): „A trecut miezul nopții, acum putem să mâncăm de frupt.” (C. Voinescu)

Gentleman.„Un gentleman este pur şi simplu… un afemeiat răbdător.” (Lana Turner)

Epitaf.”Sub piatra asta zace / Un doctor învăţat; / Cu moartea lui de moarte / Pe mulţi el a scăpat.” (Alexandru Donici)

Ghinion.Azi e o zi – mă tem – absolut nefastă. M-am sculat de dimineaţă, am luat cămaşa… şi i s-au rupt doi nasturi. Am pus mâna pe servietă, i s-a rupt mânerul. Acum, mă şi tem să merg la baie, să fac pipi…

Inventar.După ce face dragoste cu o tipă, un tip fuge repede la carneţelul lui şi începe să noteze ceva. Tipa, supărată, îi spune: – Ce nesimţit eşti, ce, eu sunt din alea să mă treci în carnet? – Nu te trec, îi răspunde tipul… te şterg!

Dorință (de soț înșelat). ”Unul drag soţiei mele / E un tânăr, ca tot omu', / Scapă-l, Doamne, de belele, / Fă să-l opereze... Ciomu!”

Starostea."Unde este armăsara / ce sfinţea odinioară? / Doamne, ce mai leopardă, / Care muşcă şi desmiardă / cu pricină rosmarină / şi meteahnă de mezină / cu călcâiele-n mărar / şi buricul nenufar. // Nu te supăr că mă supăr / şi mă dau după ienupăr, / nu fi ţeapăn că mă deapăn / şi mă legăn în mesteacăn, / asta-i asta, asta-i aia, / soarele mi-a-ncins păstaia. // Cântă, cucule, osána / că mă-nsor cu coţofana, / demona de dud domol / cu măduva de nămol. // Oh, ce sfântă nebunie / când privea în bagdadie / şi sălta îndemânatic / ca leoaica pe jăratic. // Unde este armăsara / ce sfinţea odinioara? // Oh, fecioară meretrice, / foarte gingaşă-n cerbice / din genunchii tăi cu price / îşi fac îngerii arşice / Cu ţurloaiele creştinii / joacă gioale heruvimii. // Unde eşti divină mânză / cu coapsa încinsă-n pânză / care ridicai sprânceana / ca Măria Egipteana? // Unde eşti divină ţaţă / care te-am ţinut în braţă? // Doamnă cu genunchiul tău / joacă zaruri Dumnezeu. // M-a cuprins un tam-nesam / de nici eu nu ştiu ce am, / nu-mi mai spală faţa apa, / Dezleagă-mi, Doamne, pleoapa / să pot plânge după ea / cu lacrima altuia: / copilul meu, sora mea... / copilul meu, sora mea... // Spune te-a împins pustia / să-ţi cauţi în cer fetia, / să fii mireasă anume / şi duşilor pe nelume? // Departe, Doamne, departe / pe deal de singurătate / unde cresc urzici deşarte / şi volburi nevinovate / zac slove cu râs prelung / scrise cu mână de ciung: // Aici doarme starostea / Peste toată Dragostea" (Cezar Baltag – ”Starostea”, din volumul "Cezar Baltag, Madona din dud", Editura Eminescu, 1972)

Poezie și dragoste. (Emil Brumaru) ”- N-aţi fugit la ţigănci, dar aţi fugit în lume, tot pentru o femeie. Nu v-a fost teamă? – Nu mai puteam suporta. Devenise irespirabil. Am renunţat şi la medicină. Definitiv. A fost o nebunie, recunosc, dar o nebunie calculată. Dacă n-aş fi avut unde sta, n-aş fi putut pleca. La Iaşi, opt ani de zile, nu am avut post. Mai câştigam din când în când din scris. Volumele îmi apăreau cam la trei ani unul. Apoi am primit jumătate de normă de corector la revista Convorbiri Literare. Cealaltă jumătate o avea poetul Nichita Danilov. Lucram şi în tipografie, cu plumb. Când ieşeam de acolo, eram vlăguiţi. Mergeam la Corso şi ne îmbătam fleaşcă. Ne dizolvam plumbul în votcă. Apoi mergeam acasă şi intram ţeapăn, să nu se prindă părinţii mei că am băut. – Scrisul sau dragostea? Azi ce aţi pune pe primul loc? – Scrisul fără dragoste n-are niciun haz. Nu poţi scrie aşa, în general, pentru nimeni. Trebuie să scrii pentru cineva anume. Principalul e dragostea, ce mai la deal, la vale. Poezia îţi vine oricum, dacă o ai în genă, în jenă…Starea de poezie e o stare de dragoste luminoasă. Eu am fost toată viaţa mea îndrăgostit de cineva. Când nu puteam fi cu fiinţa iubită, aveam scrisul la îndemână. Iar scrisul era un fel de dragoste la distanţă. – Veşnic îndrăgostit şi cu capul în nori.  - E definiţia oricărui poet, nu? – Da, dar ei nu-s aerieni deloc, săracii. Sunt cu capul în nori şi cu picioarele în noroi. Şi ei au aceleaşi necazuri. Şi ei au de plătit facturi. Şi după o viaţă de scris, vine pensia. Şi pensia e…de nedescris! Pe mine mă salvează “Idemnizaţia de merit” sau premiile, când mai pică.” (Fragment din interviul acordat Formulei As)

Viagra.O dentistă căuta un ac pentru anestezia unui pacient. – Nu vreau injecţii. Urăsc injecţiile!, strigă bărbatul. Dentista agită atunci o butelie cu protoxid de azot, la care pacientul începe să ţipe: – Nu pot să suport gazele, masca mă sufocă! Dentista îl întreabă atunci pe pacient dacă n-are nimic împotrivă să ia o pilulă. – Nicio problemă, zice pacientul. Mă împac mai bine cu pilulele. Dentista revine cu o pilulă şi-i zice: – Uite, aici ai o Viagra. Bărbatul: – Nu mi-am închipuit niciodată că Viagra atenuează durerea! – Nu atenuează, dar cel puţin o să ai de ce să te ţii, în timp ce-ţi scot, oricum, măseaua…

Leac minunat.– Doctore, vreau să vă mulţumesc pentru medicamentul prescris și să vă ofer cu drag, un plic, o mică atenție... – Mă bucur. Te-a ajutat, văd, nu-i aşa? Cât ai luat din leac, câte sticluţe? – Nici una. Unchiul meu a băut una şi eu am moştenit o casă de toată frumuseţea!

Etajul unu.Soțul se întoarce mai devreme acasă. Amantul fuge la balcon, vrea să sară. Fricos, atârnă, agățat de balustradă o oră, două, trei... Offf, deja nu mai  poate, dar de sărit totuși îi e frică să sară, nemaiștiind la ce etaj e, plus că e întuneric beznă și nu vede nimic jos. Se face dimineața, în curtea blocului apare măturătorul: - Ei, tu, ce faci acolo? - Cum ce fac, nu vezi, stau atârnat. - Aaaaa… bine, stai mai departe, e plăcerea matale... dar ridică, te rog, picioarele un pic mai sus, să pot mătura și aici, sub balconul ăsta...

Deviza burlacului... misogin: mai bine lapte din frigider decât o vacă în bucătărie!

Deget.El: - Draga mea, am să te părăsesc. Ești atât de leneșă încât nu miști nici măcar un deget. Ea: - Ba tu ești leneș, și din cauza asta tot eu sunt cea care trebuie să-mi mișc degetul în fiecare zi... știi tu unde...

Sec.Un cuplu pleacă în concediu. Ajung în staţiune, se cazează la hotel, intră în cameră, iar ea zice: - Uite dragă pe geam, se vede o căprioară! El îi răspunde: − Nu e căprioară, e o vacă, şi tu nu eşti la geam, ci la oglindă!

Democrație.Cum adică, nevastă-ta are trei amanți, iar tu tolerezi asta!? – N-am ce face, așa-i în democrație: eu sunt în minoritate...

Why? Oare de ce Moartea are – ca reprezentare grafică acceptată, consacrată încă din Evul Mediu – chip de femeie, nu de bărbat!? Oare nu-i ajungea bărbatului nevasta, ca pedeapsă!? (Anonim)

Soartă.”Nu contrazice voia sorţii / Şi nu sfida stihiile! / Aşa fu scris: cei morţi cu morţii, / Iară cei vii cu... viile!” (Păstorel Teodoreanu)

Perseverenţă.Când eram copil, părinţii mei se mutau adesea dintr-o casă în alta, dar eu i-am găsit de fiecare dată…