Trandafiri roșii și îndelungi aplauze pentru Maia Morgenstern, Marius Manole și Alexandra Paftală, la finalul spectacolului „Fluturi, Fluturi”

Trandafiri roșii și îndelungi aplauze pentru Maia Morgenstern, Marius Manole și Alexandra Paftală, la finalul spectacolului „Fluturi, Fluturi”, ce a avut loc marți, 4 martie 2025, la Casa de Cultură a Sindicatelor Suceava.

Edda, interpretată fabulos de Maia Morgenstern, este o pensionară bogată, dar singură, care nu poate face distincție între realitate și iluzie, care trăiește în propria lume și care refuză să accepte realitatea.

Foca, interpretată de Alexandra Paftală, este servitoarea Eddei, o femeie cu care viața nu a fost foarte generoasă. Elio, fiul Eddăi, interpretat de Marius Manole, completează o poveste de viață ce se derulează între comedie și dramă.

Premiera „Fluturi, Fluturi” (titlu care simbolizează „natura efemeră a frumuseții, iluziei și viselor, reflectând temele centrale ale piesei) a impresionat publicul sucevean prin originalitatea montării, a spațiului de joc, prin elementele vizuale (desen în nisip cu chipul Eddei în tinerețe, realizat de Ana Munteanu), printr-o muzică originală (compozitorul timișorean Cari Tibor), care a punctat fiecare moment comic sau dramatic.

Cu o echipă de profesioniști în spate: Toma Hogea (regie), Alina Dincă-Pușcașu (scenografie), Andrei Tcaciuc (coregraf), Lucian Moga (light Design), Erica Moldovan (asistență regie), „Fluturi, Fluturi” este o piesă care te face să gândești „cât de departe poate merge cineva în negarea realității înainte ca aceasta să se impună inevitabil”.

·        Personaj complex

Maia Morgenstern construiește un personaj complex, care umple scena, care în ciuda unor mici probleme tehnice (scurte întreruperi de microfon) a reușit să capteze atenția publicului, să îl atragă în povestea ei, cu tristeți, cu închipuite iubiri, cu drame, cu fericiri, cu vise, cu iluzii, dezamăgiri fără prea multe limite între ele. O poveste de viață a unei femei vulnerabile și puternice în același timp.

Cu vocea inconfundabilă și cu replici bine alese, actrița are abilitatea de a captiva și respinge simultan. Râde, plânge, se pisicește, poruncește, se victimizează, țipă, reușind să facă din Edda un personaj credibil. Edda întruchipează „conflictul dintre așteptările societății și dorințele personale, refuzul ei de a se conforma rolurilor tradiționale de soție și mamă, care subliniază căutarea libertății personale”.

·        O piesă a frământărilor

Rolurile jucate de Marius Manole și Alexandra Paftală nu fac altceva decât să o scoată și mai mult în față pe Edda și viața ei tumultoasă, complexă, a cărei existență se află la limita delicată dintre realitate și iluzie, tocmai prin interacțiunile pe care le au de-a lungul spectacolului.

Refuzul Eddei de a se conforma rolurilor tradiționale de soție și mamă (cu explicații mai mult sau mai puțin argumentate în fața fiului Elio) subliniază căutarea libertății personale. Edda mereu aștepta pe cineva, la telefon, la ușă, și de fiecare dată Foca, servitoarea, o aducea cu picioarele pe pământ: „Doamnă, la noi nu vine nimeni, niciodată!” sau „La noi nu sună telefonul niciodată!”. Viața Eddei este o fațadă, în spatele căreia se ascunde multă nefericire. Au fost presiuni sociale asupra ei de a fi ceea ce nu-și dorește să fie, iar costurile acestor refuzuri nu au fost tocmai mici.

„Fluturi, Fluturi”, o piesă a frământărilor, a întrebărilor, un spectacol care merită văzut, în care Maia Morgenstern, Marius Manole și Alexandra Paftală își intră foarte bine în roluri și, la final, sunt răsplătiți cu binemeritate aplauze de către public.