Târteață contra Bolojan

Nu-l invidiez deloc pe dl Bolojan, care a declarat cu avânt că „Sinecurile politice se vor încheia. Îmi pare rău”. Atât de rău i-a părut că, până la urmă, a renunțat la mare parte din programul său de restructurare a Senatului! La vedere, mai tot românul este de acord că s-a umflat peste poate tagma funcționărimii ce taie frunză la câini, pare a înțelege că țara nu mai are bani pentru lefuri și salarii și că trebuie făcut urgent ceva, altfel intrăm în incapacitate de plată și va fi prea târziu. Doar nu poți face ochiuri fără să spargi ouă! Numai că, atunci când a fost să se treacă la fapte, scuturând binișor horbota de sinecuri a Senatului, așa-numita „restructurare” a fost vehement respinsă – evident, de către cei „licențiați”. Doamna Târteață, consilieră parlamentară, auto-intitulată contestatară-șefă la Senat (între altele, e și membră a Consiliului de administrație de la ROMATSA, ce-o fi având ea cu aviația?) a anunțat că starea Senatului României este „hate, a ajuns la cote incredibile”. Mărturisesc că am recurs la dicționar, fiindcă nu știam ce-i aia „hate”: am aflat că-i vorba pur și simplu despre… ură. Că nu era destulă-n țară și până acum! Probabil, o dat-o pe englezește fiindcă nu dă bine să fie rostită neaoș, pe românește, deși fenomenul cu pricina se vede cu ochiul liber, deja șiroiește, amenințând să dea în clocot și să explodeze de la o zi la alta. Sigur că-i greu să accepți pierderea oricărui beneficiu propriu și nimeni nu-i dispus barem să-și închipuie c-ar fi vorba de ceva primit ilegal. De pildă, cei 15% de lei în plus care, de fapt, nici nu rezolvă acuzata „condiție vătămătoare”, pe care, dacă cercetezi cât de cât serios, afli lesne că mai nici unul dintre generoșii blagosloviți cu respectivul spor nu-l îndeplinește faptic. De altfel, de-ar fi amenințare reală, ar însemna că în cea mai bună clădire din București, aceea a Parlamentului, 796 de persoane, din care 134 senatori, sunt condamnate să-și nenorocească sănătatea viețuind într-un mediu etern tarat toxic. Nici cu sporul de antenă (tot 15% adaos la salariu, cât și precedentul) nu-i mai limpede, fiindcă, după cum observă dl Cseke Attila, ministrul Mediului, adaosul la leafă n-are cum diminua rezonanța magnetică (de-ar exista) dăunătoare și n-ar rezolva nicicum problema de sănătate în sine. Pur și simplu bani luați de-a moaca! Conform cerințelor postului, un senator lucrează în clădirea instituției nu mai mult de 10 ore pe săptămână, în trei zile diferite, ceea ce ar însemna că mai bine din jumătatea fiecărei săptămâni, atât sporul de antenă, cât și cel de condiții vătămătoare le ia degeaba… Oricum, amândouă așa-zisele sporuri în care nimeni nu crede, dar le-nhață toți lună de lună cu gândul că le merită, nu-s decât un mărunt mizilic față de grosul retribuției acordate celor 134 de senatori plus 796 de salariați administrativi (cu toții, nu știu de ce, urmând să primească și pensii speciale!). La un post tv, un trimis de-al partidelor pro-Georgiste a încercat vreo jumătate de ceas să arate ce enormă greșeală face dl Bolojan începând restructurarea de la Senat, când sunt atâtea mari probleme acolo jos, „la bază”. De acolo ar fi trebuit să-nceapă! Sigur că e-o prostie; de se vor împlini vreodată cele încercate entuziast de dl. Bolojan (este amenințat că va păți ca la Bihor, unde Justiția i-ar fi rafistolat mica revoluție administrativă, dar se pare că-i un simplu fake news); neîndoielnic, de la vârf trebuie început, de unde pădurea-i mai deasă și mai tenebroasă, problemele mai mari și pilele pe măsură. Aud că are de gând să ia la rând Autoritatea Electorală Centrală, drept pentru care am încercat o mică raită administrativă preliminară în lumea dlui Grapă. Și am rămas uimit: sunt sigur că lumea habar n-are ce enormă făcătură administrativă este împărăția lui Grapă: zeci și sute de oameni trudesc pe-acolo (o dată la patru ani au treabă la cataramă, după care, nu știu zău ce-or mai fi făcând) și cât de grea va fi fiind înșiruirea pe căprării a rezultatelor electorale. Ei bine, aflați că Autoritatea electorală are, în afara Direcțiilor externe din teritoriu, nici mai mult nici mai puțin decât 9 cabinete ale șefilor cei mari (cu aparatul respectiv), 28 de Direcții (cu subcompartimentele respective), 10 Departamente, 9 Servicii și 16 Birouri. Palatul Culturii de la Iași n-are nici pe-o cincime atâta personal! Iar dl Bolojan, pe care nu-l văd chiar bine, s-ar cuveni să ia seama de avertismentul doamnei consilier Târteață: „De n-ar fi expertiza noastră, n-ar exista legi și nu ar putea exista un stat de drept. Noi suntem cei care asigurăm continuitatea…” Cum ar veni, după 4 ani, Bolojan și-ai săi oricum pleacă, iar al de Târteață sunt cei care veșnic rămân. Tocmai pe ei să-i dai afară?