„Să n-o atingi nici c-o floare”

Întreb și eu: oare nu vom ajunge curând să-l regretăm pe Iohannis? Și nu numai pe el? Deruta în care ne aflăm, combinată cu manevrele zănatice și grosiere ale lui Trump, plus goana absurdă către întoarcerea lumii noastre pe dos, ne prefac în sclavi ai talk-show-urilor din care aflăm că nimic în țara românească nu mai este stabil, priincios, moral și temeinic. Lada de gunoi a istoriei, căscată precum ghilotinele la 1789, așteaptă să înghită nu doar valorile unei generații, ci ale umanității înșiși. Și cum lesne se poate vedea, cele mai „rele” și mai aprige combatante din gâlcevile politice sunt femeile! Asta la față de cortină – ce-o fi după?

Cercetând aripa umbrită a istoriei noastre, aflăm și o altă posibilă prevalență a sexului frumos: românii n-au avut niciodată spioni de marcă, dar spioane, din belșug! Elena Constantinescu, de pildă, era considerată în competiție cu mult mai titrata Mata Hari! Mutată în Anglia, avea să-și vadă visul realizat: își deschide propriul club de noapte, devenit stabilimentul „Eve’s”, unde este dusă aproape de perfecțiune rețeta succesului în branșă, rezumabilă în două cuvinte: „fete faine!” Angajează 35 de superbe „dansatoare”, ceea ce-i aduce printre clienții fideli (conform relatărilor din Daily Mail) 9 maharadjahi, 2 sultani, 12 ambasadori, 30 atașați de ambasadă, 70 de britanici cu titluri nobiliare, o mulțime de parlamentari și de înalți demnitari ai coroanei. Ce generos rezervor de informații era cuibușorul de nebunii de la „Eva”! Scandalurile sexuale de acolo au dus la demisii de miniștri, inclusiv aceea a premierului! Elena a fost implicată și-ntr-o acțiune a M5 care viza îndepărtarea de la putere a dictatorului ugandez Idi Amin Dada, cel care-și devora la propriu colaboratorii, păstrând ciosvârte în frigider. Idi a fost invitat să petreacă o seară la „Eva”, acolo s-a întâlnit „întâmplător” cu o blondă de-a Elenei, s-au plăcut… instantaneu, și dansatoarea este exportată ca marfă de lux pentru prezidentul ugandez – de unde a transmis via Elena prețioase informații confidențiale. Doamna ex-Constantinescu s-a întors în România după 1989, conducând o asociație de caritate (mai știi?) și a murit la 79 de ani în satul în care s-a născut…

Totuși, nu astfel de hiper-spioane terre á̀ terre interesează prea mult, ci personajele din zona artisticului implicate în tenebroase manipulațiuni oculte. Un nume: Maria Tănase. Faptele: era în relații mai mult decât amicale cu rezidentul serviciilor de spionaj franceze la București, Maurice Negre, care, în 1940, îi aranja turnee la Ankara și Istanbul, cunoscute orașe-gazdă pentru întâlnirile „de lucru” ale spionilor vremii. În 1941 a început o idilă cu Alfred de Chastelain, peste câteva luni devenit șef al filialei M5 de la Istanbul. Se zice că, în anii ’40, Maria Tănase a fost intens curtată de Abwehr-ul german, căruia i-a refuzat oferta, acționând în schimb cu consecvență pentru sprijinirea serviciilor secrete române. Dacă-i așa, iată încă un motiv de prețuire națională. Dacă nu, ce să zic, glasul de aur tot rămâne...

Despre Veturia, soția cunoscutului (și contestatului) scriitor Octavian Goga, Dan Brudaşcu, posesor al unui doctorat Goga, crede că „Veturia a desfăşurat o intensă activitate de spionaj, comparată (n.m.: și ea!) cu celebra Mata Hari. Spionaj în favoarea cui, asta-i întrebarea, a Germaniei hitleriste sau a României? Mircea Goga, strănepot al scriitorului, afirmă fără umbră de îndoială: „căsătoria Veturiei cu O. Goga n-a fost pentru ea altceva decât îndeplinirea unei misiuni încredinţate de către Serviciile secrete germane a căror agentă a fost, recrutată încă din 1914 la Bayreuth (...) Metamorfozată în privighetoarea lui Carol II, eminenţa cenuşie şi Marea Doamnă a dictaturii antonesciene l-a slujit pe Hitler, către care se zice că şi-a „ciripit” propriul soţ, dar şi pe Carol II.” (Pe Antonescu, Veturia l-a vizitat în câteva luni de 34 de ori, inclusiv pe front!). Brudaşcu, dimpotrivă, consideră că a fost „una dintre cele mai inteligente femei din întreaga istorie a României interbelice”, „slujindu-şi în permanenţă propriul popor”. Adevărul adevărat greu de crezut că se va putea afla vreodată.