Poveștile mai multor refugiați ucraineni care își reconstruiesc viața în Suceava, surprinse în fotografii de Salvați Copiii

Nouă povești, nouă destine, nouă familii cu copii care încearcă să își reconstruiască viața în Suceava au fost surprinse de Salvați Copiii în fotografii, imagini care au făcut subiectul unei expoziții.

„Poveștile unor noi începuturi – 3 Ani de Curaj și Speranță” a fost vernisată de Organizația Salvați Copiii marți, 25 februarie, la sediul Centrului de Consiliere și Servicii Integrate Salvați Copiii, situat pe strada Tudor Vladimirescu Nr. 2, Suceava.

Expoziția își propune să marcheze un moment important, pentru a aduce în prim plan puterea și reziliența persoanelor refugiate din Ucraina din ultimii 3 ani, călătoriile acestor oameni, provocările lor, cât și forța extraordinară pe care au demonstrat-o în noua țară.

• Povești din spatele fotografiilor

Coordonatoarea de zonă Salvați Copiii, Ioana Rusu, ne-a prezentat câteva cazuri de familii din Ucraina al căror destin s-a schimbat complet după 24 februarie 2022, „când țara lor a fost lovită de un război nedrept și brutal, iar de atunci, lumea întreagă a fost martoră la suferință, dar și la o incredibilă demonstrație de curaj, solidaritate și rezistență”.

Așa am aflat de Oleksandra, o fetiță simpatică și veselă în vârstă de doi ani. Ea a sosit în România, împreună cu mama ei, Olena, în vârstă de 34 de ani, cu vreo jumătate de an în urmă.

Dacă ar fi să povestească Oleksandra, cred că așa ar începe: „A fost odată. Cândva, mama mea a fugit de război. Cel puțin așa credea ea. Era în 2014. Ea s-a mutat din Donețk, în Kyiv, să-și continue studiile muzicale la conservator. Ea și-a mutat viața acolo și era sigură că acolo, în Kyiv, va fi protejată de război. Însă, s-a înșelat. Pe 24 februarie 2024, a înțeles că este prea naivă pentru că a crezut că a scăpat de război. A părăsit Ucraina și s-a stabilit în Suceava”

Mama fetiței ei este muzician, pedagog, cântă la flaut. Olena a cântat în Orchestra Simfonică a Companiei Naționale de Televiziune și Radio „Suspilne Movlennia” din Ucraina. Cu câțiva ani în urmă, această orchestră a evoluat și pe scena suceveană, însă Olena nu a putut participa la acel moment, pentru că se afla în China. Probabil, spune Olena, urma să vină în Suceava ceva mai târziu, împreună cu fetița ei, împinsă de război. Aici, în România, Olena cântă doar pentru ea, pentru fetița ei. Olenei îi este foarte dor să cânte în orchestră, împreună cu alți colegi.  

• Obstacole

Pentru mama ei, primul obstacol cu care s-a confruntat în România a fost bariera de limbă. Mai întâi de toate, conștientizarea faptului că învățarea unei limbi străine nu este atât de ușoară precum pare a fi. Olena vorbește foarte bine în limba engleză, însă ea nu dorește să vorbească aici, în România, în limba engleză. Ea și-a dorit să vorbească românește deoarece consideră că limba nu este doar un instrument de integrare în societate, ci și o modalitate de a-și exprima respectul față de această societate. Dar cea mai mare motivație de a învăța limba română a fost copilul ei și dorința ca fiica ei să vorbească atât ucraineană, cât și română.

De aceea, imediat ce s-a stabilit în Suceava, Olena a început să caute cursuri de limba română. Cu toate că nu și-a imaginat că va frecventa orele fizic, cu un copil așa de mic, când a aflat totuși la recepția Salvați Copiii de cursurile de limba română la care poate veni împreună cu fetița de un an și jumătate, ea a fost surprinsă, dar s-a bucurat mult.

Din septembrie 2024, împreună cu Oleksandra, Olena frecventează cursurile de limba română pentru adulți și copii, de două ori pe săptămână. Oleksandra are deja program de somn, în funcție de orele de limba română la care participă mama ei.

• Fugiți cu doi copii, unul cu dizabilități

Coordonatoarea de zonă Salvați Copiii, Ioana Rusu, ne-a prezentat și povestea a doi frați din Odesa, Arsen, în vârstă de 18 ani, și Olga, în vârstă de 14 ani, care, împreună cu părinții lor, dar și cu bunica, au sosit la Fălticeni, pe 5 martie 2022. În iulie 2024, la vârsta de 74 de ani, bunica i-a părăsit. Au înmormântat-o în cimitirul din Fălticeni.

Ambii părinți, pedagogi de profesie (mama organizatoare de activități educaționale pentru preșcolari, iar tatăl profesor în domeniul ecologie), după nașterea lui Arsen, care a venit pe lume cu o boală grea și avea nevoie de îngrijiră continuă, au fost determinați să-și schimbe profesia. Yana, mama copiilor, face studii și devine specialist în practicarea masajului, iar tatăl devine antreprenor. Până la război, copiii și-au făcut studiile la școlile din Odesa. În plus, acasă, Arsen a frecventat diferite activități extrașcolare pentru copii cu dizabilități. La momentul venirii lor în România, Olga avea 11 ani, iar Arsen 15 ani. Acum, preocuparea lor, pe lângă continuarea studiilor, este să își găsească o locuință potrivită pentru fiul cu dizabilități.

• A decis să-și numească fiul Roman, în cinstea țării în care trăiește acum

O altă poveste, un alt destin, alte fotografii din care putem să descoperim viața Viktoriiei. La începutul lunii martie 2022, fiind însărcinată în luna a noua, Viktoriia, în vârstă de 39 de ani, se pregătea, în Odesa, să-și nască copilul mult așteptat. Dar a început războiul. Deoarece în fiecare zi apăreau știri sau zvonuri privind un eventual atac armat asupra orașului natal, Viktoriia și-a adunat lucrurile și a „plecat spre necunoscut, departe de război, pentru ca nou-născutul să nu știe ce înseamnă război, să nu cunoască groaza războiului...” A decis să-și numească fiul Roman, în cinstea țării în care trăiește acum. Pentru că datorită României, copilul Vikoriiei crește fericit, de aproape trei ani.

• Mamă cu doi copii, fugită din calea războiului. Fiul este acum student la USV

Am aflat și povestea Mariiei, în vârstă de 11 ani, și povestea lui Ivan, în vârstă de 18 ani, frați, care sunt din orașul Sloviansk, regiunea Donețk. În martie 2022, fugind de război, lovindu-se de dificultățile, fricile, neînțelegerea a ceea ce se întâmpla în jur la acel moment, fără să poată contura un viitor pentru cei doi copii (Mariia avea  8 ani, iar Ivan 15 ani), familia a hotărât să plece în România.

Astfel, acești doi copii, împreună cu mama lor, Larisa (38 de ani), au ajuns în Suceava. La acel moment, tatăl nu a obținut permisiunea de a-și părăsi țara și a rămas în Ucraina. Anul trecut, Ivan a devenit student la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, după ce a urmat anul pregătitor de învățare a limbii române. Mariia frecventează o școală din municipiul Suceava în calitate de audient. Treptat, fetița învață și limba română. Este pasionată de baschet și este înscrisă într-un cerc sportiv.

• Fuga de război: Ucraina, Elveția, România - Suceava

O altă povesteste, un alt destin. Când a început războiul în Ucraina,Vasyl avea 11 luni și Anatol avea mai puțin de trei ani. Copiii locuiau, împreună cu familia lor, în orașul Kyiv. Familia avea o afacere. Biroul lor a fost bombardat, iar familia s-a evacuat în vestul Ucrainei. După două luni, în urma eliberării regiunii Kyiv, tatăl s-a întors în Kyiv, cu scopul  de a redeschide afacerea. Copiii, împreună cu mama lor Korina (37 ani) s-au refugiat în Elveția, la mătușa lor. În 2023, s-au mutat cu toții în Suceava, întrucât cel important era să fie împreună, iar acum sunt antreprenori. În Ucraina, cei doi soți dezvoltaseră o companie care se ocupa de eficiența energiei electrice. Korina se ocupa de administrarea companiei.

„În România, ne-am întregit familia. Eu am venit aici împreună cu copiii, din Elveția, iar soțul meu a venit din Ucraina. După o viață ordonată, în Elveția, adaptarea în România nu a fost ușoară. Însă, un singur lucru era cu adevărat important pentru familia mea, atunci, faptul că, în sfârșit, suntem împreună și suntem și în siguranță”, a povestit Korina.

Inaugurat în 2022, Centrul de Consiliere și Servicii Integrate Salvați Copiii  Suceava pune la dispoziție un spațiu dedicat copiilor, unde echipe multidisciplinare colaborează pentru a identifica și soluționa nevoile specifice ale familiilor.Asistența celor care lucrează la Centru include servicii de consiliere socială, consiliere psihosocială, activități educative și recreative.

• Anchetă realizată de Salvați Copiii. Concluzii!

O anchetă marca Salvați Copiii arată că cele mai mari obstacole pentru copiii ucraineni și familiile lor care și-au găsit refugiu în România sunt cele legate de accesul la servicii de sănătate (controalele medicale și medicamentele), urmate îndeaproape de dificultățile legate de locuință (chirie și utilități).

În ceea ce privește accesul la educație, doar 16,1% dintre părinții ai căror copii sunt înscriși în sistemul românesc de educație sunt de părere că aceștia nu se confruntă cu nicio dificultate la școală, iar principalele dificultăți indicate sunt barierele lingvistice (74,9%) și suprasolicitarea generată de frecventarea în paralel a două sisteme de educație (34,5%), arată o anchetă Salvați Copiii România, realizată la trei ani de la declanșarea războiului din Ucraina.

Urmărind categoriile de nevoi pe care familiile de ucraineni nu le acoperă sau le acoperă cu greu, observăm, spun cei de la Salvați Copiii,  că cele mai dificile obstacole apar în ceea ce privește sănătatea (incluzând controalele medicale și medicamentele) – 55,5%, urmată îndeaproape de locuință (chirie și utilități) – 54,6%.

Școlile publice continuă să reprezinte serviciul cel mai ușor de accesat, 65,1% din familiile care au avut nevoie de acest tip de serviciu considerând că școlile sunt accesibile sau ușor accesibile. Îngrijirea copiilor (52,8%) și necunoașterea limbii române (50,6%) continuă să reprezinte motivele invocate de peste jumătate dintre respondenții care nu dețin un loc de muncă.

În ceea ce privește intenția de a rămâne în România, cea mai mare parte dintre familiile chestionate se află într-o situație de incertitudine. 56,7% au optat pentru răspunsul ”Nu știu”, iar ponderea celor care au în vedere o relocare în viitorul apropiat (mai puțin de un an) este foarte redusă (3,7%). Aproape 2 din 5 respondenți (39,6%) intenționează să rămână în țara noastră pentru cel puțin încă un an. 

Raportându-ne doar la familiile ai căror copii au vârsta școlară, aproape una din 10 (9,4%) nu reușește să asigure școlarizarea copiilor (a tuturor sau doar a unora dintre copiii familiei).

În ceea ce privește modalitatea de participare la educație, se remarcă faptul că odată cu nivelul de educație, crește proporția copiilor care participă exclusiv la educația online (de la 31% în cazul elevilor din ciclul primar la 59% în cazul liceenilor), în detrimentul celor care sunt incluși (și) în sistemul românesc de educație.

Principalele dificultăți la școală sunt barierele lingvistice (74,9%). Într-o măsură semnificativ mai redusă, sunt semnalate și neglijarea din partea cadrelor didactice (9,2%), bullyingul din partea colegilor (8,3%) sau o atitudine de hărțuire din partea profesorilor (2%). 

Peste 9 din 10 familii (91,6%) locuiesc în apartamente sau case închiriate, ponderi mult mai mici înregistrându-se în cazul celor care locuiesc în hoteluri sau pensiuni – gratuit sau contra cost (3,8% cumulat), în gazdă la rude sau prieteni (1,3%) sau în centre de cazare (1,3%).

În ceea ce privește sursele de venituri utilizate pentru acoperirea cheltuielilor cu închirierea locuinței, cel mai frecvent sunt indicate salariile (68,5%) și sursele de altă natură (29,9%), în timp ce doar 8,2% dintre respondenți menționează sprijinul guvernamental.

Până în prezent, Salvați Copiii România a oferit sprijin pentru 367.500 de persoane, dintre care 184.800 de copii ucraineni și 182.700 de adulți. Salvați Copiii a acordat o atenție deosebită furnizării de servicii directe copiilor, părinților și adulților vulnerabili, dezvoltând intervenții rapide pentru a răspunde situației de urgență, dar și nevoilor de integrare ale acestora, prin oferirea de suport material și financiar, traducere și consiliere informațională, suport psiho-social, precum și îndrumare și consiliere pentru accesarea drepturilor și serviciilor disponibile, cum ar fi accesarea sistemului de învățământ, a serviciilor medicale, a locurilor de muncă sau a serviciilor de consiliere emoțională.