Pherenike, prinţesa din Rhodos

Spre cinstea oamenilor de cultură câmpulungeni şi a întregii comunităţi, cea mai în vogă scriitoare şi scenaristă a timpului pe care-l trăim - DOINA RUŞTI - a ales Biblioteca Municipală Câmpulung Moldovenesc pentru lansarea noului său roman autobiografic - FERENIKE - o carte abia intrată în librării, dar care face furori în rândul cititorilor şi al întregii lumi literare a momentului.

Inspiraţia, iniţiativa şi reuşita invitaţiei i-au aparţinut profesoarei Nicoleta Bogoş, managerul Bibliotecii, cea care a reuşit, în scurtul timp ce s-a scurs de la preluarea mandatului, să facă din instituţia pe care o conduce un reper cultural şi o emblemă a urbei de sub poalele Rarăului. Iar din scriitorii câmpulungeni, ambasadori ai spiritului şi tradiţiilor Bucovinei.

Debutul manifestării culturale a fost marcat prin magnificul vals vienez al copiilor Mara şi Matei, elevi la Şcoala Gimnazială „Bogdan Vodă” din Câmpulung Moldovenesc, interpretat pe melodia formaţiei Mondial, versuri Mihai Eminescu - poezia „Atât de fragedă”.

Cuvântul de deschidere i-a aparţinut, în mod firesc, managerului Nicoleta Bogoş, care a mulţumit în cele mai frumoase şi protocolare cuvinte distinsei invitate, scriitoarea Doina Ruşti, pentru onoarea ce ne-a făcut-o alegând să-şi lanseze romanul autobiografic în mijlocul nostru. Certificându-i că „cei din Câmpulungul Bucovinei sunt iubitori de carte” şi dându-i totodată asigurări că va avea cu publicul prezent „un dialog savuros”.

Prezentatoarea Lidia Mihaela Mîrzac, profesoară de limba română la Colegiul Silvic „Bucovina” din Câmpulung Moldovenesc, a ţinut şi dumneaei să sublinieze, încă de la început, surpriza deosebit de plăcută şi onoarea ce i s-au făcut prin desemnarea ca prezentatoare a celui mai nou volum de proză scris de neasemuita Doina Ruşti. Precum şi faptul s-a regăsit pe sine în acest op, originară fiind din Oltenia, şi cu Oltul aproape, cu o victimă din familie ce i-a căzut râului ofrandă.

„Doina Ruşti, şi dacă ar fi scris numai această carte, tot ar fi o mare scriitoare”, a afirmat prezentatoarea, spunând că pe dumneaei n-o interesează într-atât multitudinea şi importanţa înaltelor premii pe care le obţine un scriitor de-a lungul carierei sale literare, cât percepţia lectorilor: „pentru că părerile cititorilor nu se potrivesc întotdeauna cu cele ale criticilor”.    

„Este o carte care vorbeşte despre noi, [...] care descoperă viaţa adevărată [...] şi care nu este neapărat istorie [...], o carte a timpului care îşi pierde răbdarea”. O poveste a comoştenilor, „unde oamenii plantează cânepă, a unei mori părăsite, a unui aparat de fotografiat care le surprinde şi imortalizează pe toate [...]”. O carte „a terapiei pentru suflet” în care, „măcar în parte, ne vom regăsi”.

Luând cuvântul, scriitoarea Doina Ruşti a avut mai întâi cuvinte de laudă cu privire la confortul pe care-l oferă sala în care s-a desfăşurat conferinţa şi dotările moderne ale întregii biblioteci. Şi-apoi, cu privire la noi toţi - precum că ne vede „ca pe un cuib de oameni fericiţi” şi că „vrea să se împrietenească cu noi”. A transmis, la început, salutul cald, prietenesc, al doamnei Lidia Bodea, filolog, născută în municipiul Câmpulung Moldovenesc şi absolventă a Colegiului Naţional „Dragoş Vodă”, directorul general al Editurii „Humanitas”. După care ne-a vorbit despre cum s-a hotărât să scrie acest roman autobiografic; la subiectul şi titlul cărţii gândindu-se încă de pe vremea când studia limbile clasice (latina şi greaca veche) la Liceul de filologie „Garabet Ibrăileanu” din Iaşi, şi când, la o traducere (phere nike – purtătoare de victorie), a fost fascinată de legenda prinţesei eroine Pherenike din insula grecească Rhodos. Cea care, pentru a participa la jocurile olimpice şi a putea să şi-i antreneze pe cei doi fii, s-a travestit în bărbat. Şi cum s-a identificat mai apoi în spirit cu acest personaj pentru tot restul vieţii. Hotărâtoare a fost, însă, amintirea despre vizita delegaţiei vietnameze la Comoşteni, amintirile despre cum plecau de acolo vagoanele de cereale - să se poată cumpăra arme pentru vietnamezi. Şi vizita preşedintelui american Richard Nixon, într-o mică ţară comunistă precum România. Ca exportul de arme să înceteze şi războiul să se sfârşească, „[...] o experienţă la care am luat parte fără să realizez”... toate aceste lucruri explicându-şi-le mai târziu, „când a înţeles cât de importanţi devenisem”. Şi pentru că a vrut să scrie „o istorie a ei, aşa cum a receptat-o”.

Trăim vremuri de „un final de lume şi de istorie”, a mai spus scriitoarea răspunzând atât întrebărilor suplimentare ale prezentatoarei Livia Mihaela Mîrzac, cât şi celor adresate de numerosul public prezent (la care Doina Ruşti, plimbându-se printre ei, le oferea pe rând microfonul). În acest context scriitoarea a amintit de ”Epopeea lui Ghilgameş”, „prima epopee a omenirii”, ce a constituit pentru dumneaei „o lecţie pe care i-a dat-o viaţa”, despre Balzac, care i-a fost mai mult decât o familie, şi despre cum a fost dezamăgită de scrierile lui Proust, care „vorbeşte despre o stare de spirit fără să pună pilonii poveştii”. De faptul că, mai peste tot, lumea o întreabă cât adevăr şi câtă ficţiune este în operele sale? „[...] în fapt, nu avem nevoie de adevăr, în vremurile pe care le trăim, avem nevoie de certitudini”.

Răspunzând altor multe şi multe întrebări, scriitoarea ne-a povestit despre catedra de la Universitatea Bucureşti - Facultatea de filologie, secţia traductologie, unde, deşi pensionară, mai predă, având 70 de cursanţi, printre care mulţi doctoranzi; despre cum şi-a ales pseudonimul literar şi ultima vizită pe care a făcut-o la Comoşteni. Despre literatură, care „este un joc, nu o joacă”, despre „subiectivitatea înrudită cu literatura” şi „evenimente neînţelese ce pot trasa drumuri”. Despre cum „morţii pot deveni mai importanţi decât cei vii...” (în referire la „Tavică”, personaj principal în roman).

Drept mulţumire, în numele tuturor participanţilor, profesorii artişti de la Colegiul „Dragoş Vodă” Irina Niga şi Bogdan Faraon au interpretat în duet (soprană şi pian) cinci magnifice melodii din repertoriul marilor artişti români. Iar managerul Nicoleta Bogoş, cu aceleaşi calde şi politicoase cuvinte, a mulţumit încă o dată invitatei pentru magnifica seară ce ne-a oferit-o, şi nouă, tuturor, pentru că am concurat la aceasta.

La dedicaţiile autoarei pe volumele de carte a fost înghesuială, însă cu toţii am aşteptat cu răbdare. Fascinaţi de personalitatea scriitoarei, de conţinutul acestui roman preţios şi încântaţi cu asupra de măsură că a fost prezentat la noi acasă.

Vasile Aioanei