Nu vă apropiați de politicieni! Știu ce spun!

În general, mă feresc să dau verdicte, preferând să vin cu sugestii într-un domeniu sau altul. Pentru că am făcut politică în anii '90 și 2000 consider că am cunoștințe din "interior" când mă refer la lideri, la comportamentul lor și la atitudinea pe care o consider nimerită în relațiile cu ei. Deși au ajuns la vârf datorită voturilor noastre și se spune că ne reprezintă, consider că este de preferat să îi privim de la distanță și să-i analizăm atât cât nu ne enervează iremediabil comportamentul lor. Riscăm să devenim, ca o bună parte dintre cetățeni, "scârbiți" de politică, în afara treburilor "cetății" și să facilităm prin absență "ridicarea de conducători incompetenți".

Dar în acest articol vreau să mă refer și chiar să avertizez (dacă îmi permiteți) asupra consecințelor unor relații de afaceri, spre exemplu, cu un reprezentant al celor cu succes în politică și administrație.

Cu toată priceperea noastră într-un domeniu sau altul, politicienii ne domină clar la unele capitole, precum șmecheria, lipsa de scrupule, capacitatea de a da "țepe", talentul în "abureala" partenerului sau "împăunarea" cu relațiile lor în "lumea sfinților". Utilizează toate aceste "daruri" cu priceperea celor cu experiență în manipulare în așa fel încât ies permanent în avantaj, iar partenerii "civili", în pierdere pe toate planurile. Și după ce "jumulesc" un naiv, caută și de multe ori găsesc un altul și încep acțiunea de amăgire. Pentru ei, regula de bază în afaceri win-win (câștigă toți) nu există și unii dintre ei consideră că trebuie să fim fericiți că ne-au băgat în seamă (de multe ori și în faliment). Efectele relației cu politicienii se extind și dincolo de afaceri în viața socială (suntem priviți cu suspiciune), în promovarea profesională (se va crede că a fost obținută prin "pile") și chiar în contestarea calităților umane (s-a "dat cu hoții").

Dacă cele de mai sus nu v-au convins, trebuie să spun că conducătorii de succes au puține țeluri în viață, dintre care se detașează "foamea” de putere politico-administrativă, dorința de a acumula avere pentru ei și familie, dar și să afișeze o imagine de lider înțelept și harnic. Sub nicio formă nu sunt pasionați de educație (decât în declarații gen "România educată"), de calificare înaltă (o lasă pentru tocilari) sau de activități culturale dacă nu aduc beneficii electorale (gen "hora pe toloacă").

Mai mult, în cazul în care nu au "succesuri" cu mijloacele consacrate de "lămurit proștii", conducătorii pot deveni agresivi. Ei nu suportă eșecul, decât pentru România, după cum ne-a spus herr Klaus. Agresivitatea se manifestă diferit, de la cea verbală la declanșarea de campanii de presă și ajungând până la "sesizarea organelor de urmărire penală" aflate în mare măsură în sub ordinea lor. Dacă nici aceste argumente nu vă conving, eu abandonez subiectul.

Ar trebui să vin cu soluții pentru cei care au devenit "ținte" favorite ale politicienilor în "opera de edificare a societății capitaliste" în folosul lor. Sunt, recunosc, greu de evitat sau refuzat. Încercați să amânați sub diferite motive, poate se plictisesc de dumneavoastră. Sau intrați și dumneavoastră în politică, astfel încât parteneriatul să fie de la egal la egal.

Viața politică și politicienii sunt "răul necesar" în democrație, cu toate păcatele. Dar acest rău trebuie privit cu atenție și de la distanța potrivită. Am încercat să tratez "la mișto" subiectul, dar realitatea...

Dan Strutinschi