Nimic nu e veșnic în fotbal

Alaltăieri, pe toată întinderea continentului, au avut loc niște partide de mare interes pentru oricare român care iubește fotbalul, fie că era sau nu implicat și emoțional în acestea. S-o atacăm întâi pe cea care în principiu era doar un meci între niște supraputeri ale acestui sport, dar pe care aveam să o privim doar ca pe un spectacol: Manchester United - Liverpool, campioana în exercițiu și probabil viitoarea campioană, într-o încleștare în care pe gazon se aflau cam vreo două miliarde de euro! Asta e valoarea celor 22 de jucători intrați pe teren la start, iar printre ei nu se afla și superstarul Halland, accidentat, evident cel mai scump dintre toți! Dincolo de blazonul celor două, de pedigree-ul lor sportiv, meciul n-a fost deloc o explozie de fantezie ori de angajament, Pep neavând soluții pentru lipsa lui Halland, lucru care era deja dovedit de la returul cu Real din Champions' League. Așa că după ce au terminat cu Europa, e clar că Guardiola și City au "rezolvat" și problema internă, ceea ce mă face să cred că povestea de iubire e cam pe terminate: rezultate nu, spectacol deloc, la ce l-ar mai păstra pe antrenorul care a ratat toate obiectivele? Înțelegeți, cred, de ce nu îi plâng de milă individului care a distrus tot fotbalul lumii cu atrocitatea numită tiki-taka. Ciudat, dar absolut remarcabil: în partea astălaltă de continent, am văzut tot un derby național suprem: FCSB - Dinamo, în care spectacolul a fost infinit mai plăcut decât cel din Anglia, un meci în care am văzut fotbaliști români chiar buni, care ar putea oricând face față printre ăia de două miliarde din Anglia! Tot alaltăieri, am trăit emoția debutului unui antrenor român în Serie A: Cristi Chivu, la Parma, o echipă cu probleme, și la care joacă și doi români. Ei bine, sub comanda lui Cristi, Parma a arătat altfel (am urmărit-o în toate meciurile televizate din acest campionat), iar Man a redevenit jucătorul important din prima parte a sezonului. Doamne ajută să-i țină!