Ne vorbesc părinții Bisericii

Ferice de acela care mereu îşi va plânge păcatele. Întristarea după Dumnezeu e mai bună şi mai folositoare decât bucuria lumii. După cum bucuria lumească este amestecată cu tristeţea, tot aşa lacrimile după Dumnezeu odrăslesc o bucurie permanentă şi neveştejită. Să ne grăbim să semănăm lacrimi de pocăinţă, ca să secerăm bucuria mântuirii.

Căci mântuirea e fapta milostivirii lui Dumnezeu, prin care ne scoate din păcat, dacă vrem şi ostenim şi noi. Dacă însă nu vrem, cu sila nu ne mântuieşte. Aşa voieşte Dumnezeu, ca darul mântuirii (Efeseni 2, 8) Sale să fie totodată şi roada cunoştinţei, a voinţei şi a dragostei noastre.

(Ieromonahul Arsenie Boca, Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie, Editura Agaton, Făgăraş, 2014, p. 148)