NOII CABOTINI POLITICI, LA ”GENERALE ȘI PREZIDENȚIALE”

”Toți mint!... Țărăniști, liberali, carliști și comuniști!... Toți!... Și, când îi smintește careva din interese, dacă pot îl bagă la zdup!” – fusese rostirea bunicului meu matern.

Ani la rând el fusese fugit în munți. Nu l-am auzit vreodată pomenind, cu aer eroic, de ”rezistența în munți”… Nici nu cred că el cunoștea sintagma și, dacă ar fi auzit-o, nu i-ar fi plăcut… Îi era clar că, dincolo de toate, el și alții asemenea, în munți doar scăpaseră cu viață ori de pușcărie… În cazul lui, de ultima, doar o vreme… ”Noi eram fugiți… N-aveam încotro. Și, când noaptea mai coboram în sat să mai facem rost de una, de alta pentru trai, veneam cu frică… Nu puteai ști care te dă pe mâna jendarilor dacă te vede”…

Țin minte că rostirea ”Toți mint etc.”, repetată când sta cu urechea lipită de radioul care, printre bruiaje, transmitea ”Europa Liberă” sau ”vocea Americii”, fusese o dată completată cu o zicere pe care contemporaneitatea mi-o reînvie periodic:

”Să-i fi văzut în campania electorală!... Și țărăniștii și liberalii veneau cu Ford-urile până pe lunca dinjos, departe de capul satului… Unii veneau gata, alții acolo se îmbrăcau românește (în ”săliștene” – straiele purtate în zonă, n.m.). Pe urmă umblau prin sat, se opreau pe la porți și vorbeau cu noi... Se puneau pe câte-o bancă ori pe marginea șanțului și mâncau slănină cu pită și ceapă, ca să vedem noi, proștii, că-s de-ai noștri.”

Și uite cum deopotrivă azi, în campania electorală, tot costumul popular românesc și stratagemele ieftine par să fie salvarea în mintea unor candidați,  implicit, argumentul că ei ar fi ”de-ai noștri”…

Un candidat avut și astfel pavoazat, crezându-se un nou Codreanu, și-a tras nu demult o nuntă ciclopică după modelul Căpitanului, invitând la pantagruelica petrecere ”toată țara”… El, bietul, neavând nimic din charisma pomenitului, neavând nici în clin nici în mânecă cu asceza – nunta fiind cu mari daruri bănești - și, mai ales, neînțelegând că violența sub nicio formă nu poate rezolva răul. Că sub aspectul corupției vremurile favorizează extremismul și pot aprinde nădejdea plebeilor într-un tătuc salvator, mânuind cu o mână crucea și cu cealaltă revolverul, e cu totul altceva...

O căpiță urlătoare de sex incert, mânuind icoane făcătoare de minuni, umblă și ea pe te miri unde – fie în țară, fie ”în afară” - acoperită cu cămeșoaie populare ori cu câte o ie cât prelata de batoză, agitând spiritul celor săraci cu el, promițând și ea pușcării pline.

Mult mai ocțidental, un alt candidat s-a dus la McDonald’s. Rotofei și nebărbierit, a înfulecat burgeri cu cartofi prăjiți și a băut coca-cola.

O candidată – luând chipul unei zâne blonde (ceva mai trecute ) – s-a amestecat cu entuziaștii ”consumatori” care au asaltat Clujul la ”Untold” și, de regulă, pe unde umblă îmbrățișează pe toată lumea întâlnită, dând senzația că ar săruta și un cuier rotativ dacă acesta ar vota-o. Ce mai?!... Inimă zburdalnică.

Iar despre candidatul rapsod aflat în campanie electorală de ani și ani, făcând ce știe el mai bine – dănțuind și strigând la hore pe toloacă - ce să mai zic?... Zic ce zic despre toți:

Da, dom’le! Sunt de-ai noștri! Să-i votăm, așadar!