Lili Crăciun a lansat la Suceava „Codicilul”. O poveste fascinantă despre identitate, dreptate și iertare

Scriitoarea Lili Crăciun, „molipsită de duhul povestaș al Fălticenilor”, absolventă a Liceului Pedagogic din Suceava, unde i-a fost mentor regretata prof. Gica Pânzaru, a lansat joi, 17 octombrie 2024, la Galeria de artă Zamca, romanul „Codicilul”, apărut în cursul acestui an la Editura pentru Artă și Literatură din București.

Etnologul Gabriela Teișanu, de la Centrul Cultural Bucovina, care este și interpretă de muzică populară, a moderat evenimentul desfășurat într-o atmosferă cordială.

„Lili Crăciun este o scriitoare prolifică, o scriitoare veritabilă, care a depășit frontiera unui debutant nu numai prin calitatea operei sale, ci și prin ceva unic, ceva ce foarte puțini scriitori fac: păstrează o legătură permanentă și indisolubilă cu publicul, cu cititorii ei. Ni se dezvăluie cu nonșalanță și cu naturalețe. Lili Crăciun nu s-a mulțumit niciodată cu ceea ce viața i-a oferit. A fost o luptătoare pe tărâmul scrisului și la fel s-a comportat și în viață”, a spus Gabriela Teișanu.

Autoarea s-a arătat extrem de emoționată de întâlnirea cu foști colegi de liceu, de facultate, prieteni, oameni care au dorit să fie alături de ea și să descifreze, împreună, „Codicilul”. Un gând de recunoștință a fost transmis de Lili Crăciun și către prof. Gica Pânzaru, profesoara de filozofie din liceu, plecată la ceruri, dar care i-a influențat esențial cariera, gând rostit în prezența maestrului Mihai Pânzaru PIM, soţul regretatei profesoare.

·        „Labirinturi concentrice ale căutării de sine”

Publicul interesat de carte a aflat de la prof. dr. Mihaela Grădinariu, scriitor și critic literar, că Lili Crăciun, „cu un discurs puternic și un ascuțit simț al observației, dar și cu sinceritatea-i caracteristică, recognoscibilă și în celelalte scrieri în proză, construiește (Meșter Manole și Ană, deopotrivă), în acest nou roman, pagină după pagină, labirinturi concentrice ale căutării de sine, o țesătură textuală în bogate nuanțe, între lumină și întuneric, între catharsis și nedesăvârșire, aglutinată, la prima vedere, din detalii istorice care se acumulează cenușiu, sfâșiate de lumini contrastive, generând un mediu ce are tendința să își sufoce, să își supună, să își controleze personajele. Parcursurile existențiale sunt jalonate, tot antinomic, de forță și slăbiciuni, demnitate și prăbușiri, de ipocrizii și verticalități, încrâncenări și metamorfoze, într-o desfășurare de destine frânte, vieți fracturate ori suflete în adevărate bătălii recuperatorii. Ni se înfățișează înaintea ochilor o galerie cu personaje puternic reliefate, verosimile, traversând epoci bulversante, înainte și după 1989, purtând și lepădând măști, alunecând pe muchia subțire și tăioasă dintre timpul personal și timpul devorator, timpul istoric. Dincolo de această necontenită gâlceavă a sufletului cu trupul, dincolo de fireștile creșteri și descreșteri ființiale, undeva, în adâncul lăuntrului, există un sâmbure salvator de lumină. Însă, dincolo de războiul continuu între a avea și a fi, care lasă urme de neșters de-a lungul și de-a latul compoziției narative, romanul fascinează prin jocurile de putere, prin transfigurări neașteptate, prin amplificarea tramelor, prin finalul deschis și, mai ales, prin purtarea crucii memoriei ca pe o rană ce nu se poate vindeca”.

·        Microrecital

Și pentru că la Galeria de artă Zamca (Asociația Institutul Bucovina, președinte Vasile Gafiuc, prezent la eveniment) artele se întâlnesc, se îmbină, se completează, a fost invitat la acțiune și cantautorul sucevean Alexandru Teișanu (fiul Gabrielei Teișanu), care a încântat publicul cu câteva piese folk, acompaniat de chitară. El a punctat și faptul că 17 octombrie este Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei, îndemnându-ne să medităm la semnificația acestei zile. „Să ne gândim la cumulul de privilegii pe care le avem noi, acum, materiale, sociale, de conjunctură sau chiar genetice. Datoria noastră, a celor privilegiați, ar fi să-i ajutăm pe cei defavorizați, astfel îmbogățindu-ne sufletește”, a spus Alexandru Teișanu, care a încheiat microrecitalul său cu piesa „Pământul deocamdată” („Pe pământ avem de toate / Şi mai bune și mai rele / Bune – rele”), muzica Mircea Vintilă, versuri Adrian Păunescu. Publicul i s-a alăturat și au cântat refrenul împreună.

„Lili țese parabole, dintr-o carte într-alta”, a mai reținut publicul din prezentarea criticului literar Mihaela Grădinariu. Aceasta nu a ezitat să spună că îi place extrem de mult la Lili Crăciun faptul că urăște rutina și e oricând gata să plece pe drumuri noi, să întâlnească oameni noi. „Patriotismul nu e o vorbă goală, și amendează imediat, cu un reflex ce ține de latura jurnalistului adevărat, derapajele atât de la modă azi. Apreciază și se regăsește în arta cu adevărat artă, nu ceea ce se promovează astăzi atât de agresiv: înșiruiri de cuvinte goale, care nici măcar nu sună din coadă, vulgarități pe post de trufandale existențiale, platitudini, minciuni și kitschuri ambalate sclipicios”, susține Mihaela Grădinariu.

·        Complexitatea relațiilor umane și modul în care trecutul ne modelează prezentul

Iubitorii de cuvânt, de literatură prezenți la lansare au aflat de la Lili Crăciun că romanul „Codicilul” este o poveste despre legături de familie, moșteniri ascunse și adevăruri care ies la lumină atunci când te aștepți mai puțin. În centrul acestui roman se află complexitatea relațiilor umane și modul în care trecutul ne modelează prezentul. Lili Crăciun reușește, printr-o scriitură rafinată, să creeze un univers în care dilemele morale și secretele de familie se dezvăluie treptat, captând cititorul într-o poveste fascinantă despre identitate, dreptate și iertare.

Personajul principal din carte este Titi Suceveanu, care, după cum spune autoarea, poate fi identificat ușor uitându-ne în jurul nostru. „Personajele mele care par rele, cei care nu au deloc moralitate, care au mereu o dorință de parvenire, care nu țin cont de nimic uman din jurul lor, deși ingredientele le sunt la îndemână, inclusiv dragostea, inclusiv iubirea, au fost la rândul lor victime. Mai ales personajul principal, Titi Suceveanu, este la rândul lui o victimă, iar cei care vor citi cartea vor descoperi și de ce. Din victimă, el dorește să victimizeze cumva în jurul lui și pe alții, prin mijloace necinstite”, a pus Lili Crăciun.

„Codicilul” ne prezintă oameni care-și propun să ajungă sus prin orice mijloace, aleg „parvenirea și nu fericirea”. Acțiunea se petrece înainte de 1989 și câțiva ani după 1990. Din discuțiile pe care Titi Suceveanu le avea cu singurul lui prieten reiese că dorința acestuia de a pătrunde în lumea celor care conduceau România la acea vreme, care aveau în mână decizia, nu a fost niciodată primită cu adevărat, „că a fost <ca un furuncul de care nu poți să scapi>, ca o anexă, și atunci m-am gândit la codicil. Exista în carte un codicil juridic, dar am vrut să dau și titlul cărții tot codicil, să-i dau mai multe sensuri”.