”LIGHIOANE ALESE” (fabulă parlamentară)

”Minunat loc!” – a exclamat un vierme!… ”Fiți atenți, frații mei, câte bunătăți ni se oferă! Haideți aici, că aici e de noi”!... Și viermii s-au bulucit, înfundându-se în primitoarea masă. Pentru viermi, de toate erau acolo...

”Hmm!... Dar ce miros îmbietor!” – rosti un sobol… Și bombăni: ”Simt că-i rost de carne… De carne viermuitoare…” … Apoi, privind în jur cu ochii săi orbi, a strigat: ”Ortacii mei, haideți aici, că aici e de noi!...” Și sobolii s-au înfundat și ei în întuneric… Pentru ei, de toate erau acolo…

O sămânță bezmetică purtată de vânt a poposit și ea... Și, dând de umezeală, a încolțit. N-a ieșit din ea decât un vrej târâtor nedornic de lumină... Dar pentru el, ca vrej nevolnic, acolo erau de toate.

”Bzzz-Bzzz-Bzzzzzz!” – bâzâi muscoiul: muscoi verde, strălucitor... Mai bâzâi de câteva ori și muștele din subordinea sa, multe, s-au adunat acolo. Ca muștele pe... bunătate. E și o vorbă din popor.

”Cot-cot-cot… Cot-co-daaaac!... Cucuriguuu!” - a dat de știre cocoșul, bătând din aripi: ”Iubitele și supusele mele soții, am găsit locul! Locul nostru bun și generos! Urmați-mă!” Și poporul de găini, pășind țanțoș, a prins să scurme, găsind… Într-adevăr, pentru ele, erau acolo de toate.

Trecu prin preajmă și un câine care, pentru scurtă vreme, nu catadicsi decât să ridice un picior dindărăt... Fugind apoi de mama focului.

Și atunci, din înalt s-a auzit un glas:

”Doamne, ce viermuială strașnică!... Am vederea bună și văd clar: claie peste grămadă, tot soiul de ființe... Și toate, neprietene între ele. Ba, culmea!: chiar reciproc dușmani... Dar ce-o fi acolo?”

O girafă care și ea - grație înălțimii - avea viziune, dar care, și pământeană fiind, vedea bine de aproape simțind mirosurile, ridică privirea spre pasăre, lămurind-o:

”Cum ce e?... O grămadă de gunoi!..”