Noi experimentăm lumea prin mijlocirea simțurilor corpurilor noastre. Simțurile corpului nostru sunt filtre prin care primim, analizăm, procesăm și interpretăm lumea. Dacă filtrele sunt încărcate de tensiune, constrângere și durere, atunci mintea îi va urma exemplul cu percepții similare. Dacă corpul este împovărat de tensiune și constrângere, acesta va fi lentila prin care vedem, interpretăm și înțelegem lumea, împreună cu tot ce se găsește în ea. Dacă nu suntem conștienți sau nu ne deconectăm de tensiunea care s-a acumulat cronic în corp, atunci lumea devine expresia exterioară a unei stări interne. Pe măsură ce tensiunea se dizolvă în corpurile noastre, la fel fac și multe dintre percepțiile și interpretările negative pe care le avem despre lumea din jurul nostru.
Separați de corp, nu simțim stările și senzațiile emoționale care declanșează impulsul către dependențe și autoliniștirea obișnuită. Nu reușim să vedem că, atunci când suntem angajați într-o ceartă aprinsă cu o persoană dragă, suntem, de fapt, în relație cu disconfortul care apare în propriul nostru corp. Corpul resimte furie și senzațiile fiziologice asociate acesteia și totuși reacționăm la gândurile din capul nostru ca și cum ar fi reale. Prin urmare, nu vedem cu adevărat persoana din fața noastră, deoarece reacționăm la povestea mentală, narațiunea și proiecția care se pun în scenă în mintea noastră.
Separați de corp, nu vedem că obiceiurile care continuă să se repete sunt o expresie a angajamentului corpului nostru de a vindeca vechile tipare. Mintea subconștientă, alias corpul, creează în mod constant condiții de retrăire și reconstituire ciclice, astfel încât să poată procesa, integra și vindeca vechile răni relaționale. Deși aceleași lucruri par să se întâmple la nesfârșit, procesul poate fi reîncadrat ca o oportunitate de a face față vechilor probleme cu un nou potențial, noi posibilități și o nouă conștientizare. Cu alte cuvinte, viața continuă să ne ofere aceleași lecții până când le învățăm, până când lecția este încorporată.
Separați de corp, avem nevoie de o autoritate externă pe post de instanță morală, cum ar fi precepte, comandamente sau reguli. Totuși, corpul este cel care ne face să știm că este greșit să rănești, să manipulezi, să exploatezi, să furi, să ucizi, să minți sau să provoci intenționat orice alt fel de prejudiciu altuia. Când suntem separați de corp, mintea noastră justifică acțiunile imorale cu nebunia ei: „Și-au meritat-o din plin!”, „Ea m-a obligat s-o fac!” sau „Este doar o afacere”. Nu trebuie să așteptăm până când murim sau până la următoarea viață pentru a ști dacă ceea ce facem este just sau corect. Corpul este busola morală și etică ce ne oferă feedback dacă o intenție sau un act se abate de la moralitate. Tensiunea și agitația ne anunță imediat dacă ceva este bine sau greșit. Corpul ne oferă acest feedback de la o clipă la alta. A fi separați de corp înseamnă că suntem rupți de cel mai natural mod de a ne trăi viața cu moralitate. Suntem supuși interpretărilor și cuvintelor a ceea ce alții au considerat a fi corect sau greșit.
Separați de corp, uităm că suntem strâns legați de lume și de tot ce se află în ea. Separarea pe care o percepem nu este altceva decât o iluzie a minții. Mintea disecă, etichetează și separă totul în efortul său de a aduce un sentiment de control și înțelegere felului în care trăiește realitatea. Această separare nu este reală. De exemplu, mintea disecă un copac în părțile sale constitutive – rădăcinile, trunchiul, ramurile și frunzele –, dar toate aceste părți aparent separate alcătuiesc un copac întreg. Chiar și separarea pe care o face mintea în privința pământului, aerului și apei din jurul copacului este înșelătoare, deoarece copacul nu poate exista fără aceste contexte înconjurătoare. Dacă acest lucru este greu de înțeles sau de crezut, atunci gândiți-vă că numai după simpla trecere a timpului, apa și aerul din jur devin parte din copac, deoarece sunt absorbite și integrate în el. Aceeași iluzie a separării se aplică și corpului nostru și experienței de a fi noi înșine. Corpul nostru este strâns conectat, dependent de mediul nostru extern și una cu acesta.
Separați de corp, îl desconsiderăm și nu reușim să-i oferim ceea ce are nevoie pentru a se dezvolta. Lăsăm pe seama telefoanelor inteligente să ne spună dacă ne-am mișcat suficient în timpul zilei, am dormit îndeajuns în timpul nopții și am mâncat corect în intervalul dintre ele. Aplicațiile au înlocuit străvechea înțelepciune a corpului. Nu ascultăm sau mai degrabă nu putem înțelege corpul în timp ce se roagă să aibă parte de hrană, odihnă și îngrijire. În ciuda eforturilor neobosite, nesfârșite și neîncetate pe care le-a făcut, corpul a fost uitat, ignorat, neapreciat la justa valoare și folosit greșit. Apelăm la nenumărate remedii rapide în loc să dăm corpului ceea ce are nevoie pentru a se vindeca și a prospera. Ne tratăm corpul ca și cum ar fi un alt bun de consum care poate fi înlocuit la lansarea următorului model sau a unei versiuni îmbunătățite, și nu apreciem cu adevărat că am primit un singur corp. Dacă am înțelege și am aprecia cu adevărat această realitate, nu am trata corpul în felurile lipsite de iubire în care mulți dintre noi o fac.
Psiholog Mihai Moisoiu
Tel. 0753937223
www.mihaimoisoiu.ro
E-mail: mmmoisoiu@gmail.com