Constantin MOLDOVAN
Se apropie sfârșitul unui an plin de incertitudini, suntem din ce în ce mai porniți împotriva semenilor care nu ne împărtășesc părerile, iar amintirile cu oameni care își zâmbeau încrezători, bucurându-se de pace în lume și liniște în suflete, devin tot mai estompate și mai greu de… accesat în gândurile noastre zbuciumate.
Ne considerăm deosebit de credincioși, clamăm calitatea de buni creștini, postim - chiar lăudându-ne cu asta! - dar suntem departe de a înțelege ce este iertarea, dragostea față de aproapele nostru și compasiunea pentru cei aflați în suferință.
Orgolioși până peste poate, incapabili să acceptăm că nu avem dreptul să dăm verdicte categorice, ar fi bine să înțelegem că - repet pentru a nu știu câtă oară! - este loc sub soare pentru toți. Dragi prieteni, vă invit acum - în preajma Sărbătorilor sfârșitului de an - să vă imaginați că este noaptea de Ajun și că sunteți sub geam colindând Cântecul de mai jos, în sunet de chitară, sub fulgii de argint căzuți din cer.
Spunea cineva că Moș Crăciun vorbește pe limba tuturor copiilor… Mici și mari, aș adăuga!
Haideți să lăsăm uitării ura și tristețile care ne macină trupurile și sufletele…
CÂNTEC NEBUN
Ninge peste case, peste doruri mute,
Îngerii din ceruri bat la porți de gând,
Dumnezeu, EL însuși, vine să-mprumute
Visuri de la oameni care nu se vând.
Pe la geamuri, încă, licăresc speranțe,
Se aud în zare râsete zglobii,
Doi bătrâni ascultă, fericiți, romanțe
Scrise-n alte vremuri...Cardiofobii!
Este frig și suflă vântul înserării,
Scuturând omătul nins peste copaci,
Iar colindătorii dau prinos iertării
În miros de cetini și de cozonaci.
Moșul tot așteaptă, domolindu-și renii,
Să așeze daruri pe sub brazii mii,
Dar cu grijă fi’ndcă, astăzi, toți viclenii
Stau cu mâna-ntinsă pentru a primi.
Spiridușii veseli, însoțiți de zâne
Readuc în lume magicele stări,
Mai trăgând nădejde că noi toți, române,
Vom lăsa uitării ură și-ntristări.
Anii trec în grabă peste sentimente,
Nu ne iartă timpul - este nemilos -
Și-n curând, probabil, fi-vor evidente
Umbrele trăirii fără de folos.
Să-nălțăm o rugă pentru biruință,
În final de cântec, absolut nebun,
Pentru că, prieteni, fără de credință
E DEGEABA PAȘTE, E-N ZADAR CRĂCIUN!
(Constantin MOLDOVAN)
Să avem Sărbători liniștite, cu bucurii primite și dăruite!
Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!