Hop și eu de la Durău!

Am învățat să le politizăm crâncen pe toate! Dacă se sparge un ou de sub cloșca dumitale, vinovat nu poate fi decât agentul veterinar (PNL) care n-a trecut prin sat de săptămâna cealaltă, apoi medicul veterinar (USL), cam bețiv de felul lui, și încadrat pare-se fără concurs (cu nevastă instalată tot suspect în parohia unui doctor amic din USL), după care Autoritatea Sanitar Veterinară (PNL), fiindcă a lăsat încă de pe vremea președintelui Liviu Harbuz (PSD) nerezolvată problema politicii de cockies, și, desigur, prim-ministrul Ciolacu (PSD), cu bună știință nepăsător față de situația dramatică a cloștilor din Crevedia. Drept pentru care se speculează politic și tragedia de la Drents: scandalagiul Mihai Neamțu a cerut în Parlament demisia respectatului Director al Muzeului Național de Istorie, Oberlȁnder, pe care ministra Intotero îl și destituie pentru, culmea, „lipsă de comunicare”! Adevărata dramă națională, cum se cuvine înțeleasă hoția de la Drents, începe să se preschimbe într-o vendetă politică televizată, în care s-a tot răsucit șurubul de s-a ajuns până și la evocarea implicării Olandei în zăbovirea României la ușa Shengen! Niște bandiți tari în meserie au furat din altă țară, incredibil, printr-o explozie, un bun cultural identitar românesc aflat în deplina grijă și responsabilitate a gazdelor – iar noi ne-am străduit să demonstrăm că mare parte din vină-i a noastră! O fi și-o vinovăție românească, rămâne de văzut, numai că dorința manifestă de a ne auto-inculpa șubrezește temeiul nostru într-un contract dintre două părți în care una, România, este cea vătămată, iar cealaltă, Olanda, vinovată. Mai că-ți vine a da crezare celor care zic că de încerci să faci ceva pentru țară devii culpabil, iar cine tace și nimic nu face, e-n veci ferice! Să zicem că s-ar fi cerut avizul prim-ministrului – ei, și ce? Ciolacu avea două ipoteze: prima, să nu-și dea acceptul, drept pentru care i-ar fi sărit în cap toată presa românească („se interzice incredibil intrarea în lume a marilor valori naționale!”), ori, firește, să aprobe (oricum, nu era el cel care să ia la puricat detaliile administrativ-contabile ale expoziției). Dar tare mă-ndoiesc că făptuitorii ar fi renunțat la infamie doar aflând că există apostila lui Ciolacu! Mărturisesc: nu mi-a fost niciodată prea simpatică dna. Turcan (numele adevărat, Țurcan, i se pare probabil prea plebeu), dar de data asta, mi se pare pur și simplu de neacceptat asaltul tv. finalizat cu invitarea în emisiune a unei doamne ministru care abia-i lăsată să vorbească și-i plesnită cu microfonul de-ndată ce deschide gura! Cât despre acest gen de contacte internaționale: se fac după tipicuri bine stabilite, nu le inventează nimeni ca noutate și se modifică ori adaugă doar strict elementele proprii situației de fapt. În culpă ar putea fi partea olandeză, care se vede că a înaintat un contract de destinație și nu unul de păstrare la domiciliu. De altfel, este și foarte greu de înțeles păstrarea tezaurului dacic atâta vreme (șase luni!) în muzeul unui oraș capabil să-l viziteze de câteva ori în două-trei săptămâni. Adevărat, Muzeul Drents, înființat în 1854, are o colecție remarcabilă de artefacte preistorice, artă vizuală și artă aplicată, oferă aproape tot timpul expoziții temporare aduse din felurite țări, și, în 2023, a avut nu mai puțin de 179.435 de vizitatori. Tezaurul nostru n-a fost găzduit în corpul principal de clădire, ci într-un imobil-anexă care, deși mai degrabă pare brutărie ori magazin alimentar, în interior arată, muzeistic, impecabil. Are însă ferestre directe, și timp de șase luni, coiful de aur putea fi văzut și cercetat noaptea (când în zonă nici nu era pază umană) de oricine, direct din drum! Nici cu securitatea (nu a incintei, ci a tezaurului dacic) contractul nu-i clar: nici până acum n-am înțeles dacă se preconiza pază umană sau electronică, și nici unde era amplasată – că de era în preajma tezaurului dacic, la explozie oșteanul sărea în aer, și dacă dormita prin cine știe ce cotlon, putea să nu fi auzit zgomotele preliminare din preajma ușii metalice. Ancheta olandezilor este enorm și consistent răsfirată, inclusiv în alte țări; după cum arată presa, se petrece cu reală tristețe pentru drama românilor, cu furie și jenă că s-a petrecut în țara lor, și cu hotărâre să se isprăvească repede și cu recuperarea artefactelor. Le-aș sugera o pistă, deși cred c-au luat-o de mult în calcul: cele două baroase recuperate par noi și identificabile; nu-s prea des cumpărate și nici nu se găsesc decât în anumite magazine de specialitate. O cercetare izbutită ar revela multe.

P.S.

Încă o zi și i-au găsit! Polițiștii batavi au procedat cum speram că vor face,  căutând sursa uneltelor utilizate la spargere. Absolut remarcabilă performanța poliției olandeze! Mai greu cu recuperarea artefactelor, ce pot fi păstrate și ca mijloc de șantaj: ți le dau, dacă îmi dai (o condamnare mai ușoară, o schimbare a încadrării juridice, alte multe posibile avantaje) – pe moment, ar fi în favoarea noastră, amânând eventuala topire a celor patru inestimabile piese dacice, ceea ce e ar ține cât ar ține, ideală rămâne recuperarea totală și imediată.. Dacă și asta vor izbuti olandezii, atunci merită să uităm necazurile pe care ne le-au făcut în Schengen!  

Recent, Muzeul Drent a achiziționat un peisaj tablou din Drente al lui Van Gogh (pictorul a lucrat la Drente, în 188; tabloul a fost achiziționat împreună cu Muzeul Van Gogh și va fi expus alternativ).