Gesturi de mârlani, păguboase

Dincolo de feluritele situaţii în care, în imensa lor majoritate, fotbaliştii noştri traversează veritabile momente de cumpănă (cu precădere atunci când sunt obligaţi să răspundă unor întrebări simple, în interviurile de dinainte sau de după partidele disputate), există şi alte momente în care cu o minimă inteligențăs-ar găsi o rezolvare convenabilă. Mă gândesc mai ales la momentele din finalurile partidelor, în care una din echipe aleargă după un gol care să aducă fie o egalare izbăvitoare, fie victoria care să asigure echipei un loc mai bun, fie o participare în vreo competiţie europeană ori calificarea în vreo etapă superioară. Sunt momentele în care echipele din lumea normală a fotbalului nu faultează nici sub ameninţare cu moartea, deoarece un fault în favoarea adversarului generează un consum de timp fatal. Aşa ca jucătorul doar se mişcă şi tatonează, aşteptând ca adversarul săpiardă cumva mingea. Asta, la ei. La noi, cu cât se apropie finalul, cu atât bolovanu' din teren se întărâtă şi îşi aratădevotamentul faţă de club faultând mârlăneşte, adesea caun idiot. El demonstrează că "sufere"(!), că îşi doreşte nu ştiu ce, dar produce doar pierdere de timp în favoarea adversarului, fericit că a fost faultat. Alaltăieri, un domn Olaru, care mai e şi copitan (nu căpitan!) de echipă, şi-a imaginat că va câştiga timp pentru FCSB, trântindu-se cavacape minge cu mâna, prefăcându-se faultat şi mimând căderea. A primit galben, al doilea, deci şi roșu, ca un imbecil, lăsându-şi echipa în 10 pentru restul meciului şi urmând să nu joace nici în următoarea partidă, în care ar fi fost nevoie de cel mai bun jucător al echipei. Tot ca un idiot a luat şi portarul Tîrnovanu un galben în prelungiri, când a şutat în tribună mingea pe care i-o dăduse din spatele porţii un copil de mingi. Cred că şi cu un I.Q minim, ca al ăstora, tot se poate înţelege că gesturile de mahala, de maidan, de ţoapăcu fițe-n cap, sunt pedepsite, iar a face pe deşteptul şi pe şmecherul când tu eşti de fapt un prostovan needucat nu merge decât aici, în ţara asta prost făcută. În lumea normală eşti doar de râsul ei.