File de istorie

Seria de conferințe „Bucovina – memorie și identitate”, inițiată de scriitoarea și bibliotecara Luminița Ignea, continuă: „Povestea merge mai departe… Sperăm să fie perpetuă, pentru că este o poveste despre bucovineni, pentru bucovineni și cu bucovineni…” (Luminița Ignea)

Prima ediție a conferințelor BMCM, din 2025, a adus în discuție „un părinte al poporului”, vămean, dar Cetățean de Onoare al Câmpulungului bucovinean, așa cum reiese din donația de preț, făcută bibliotecii orașului – Diploma în original - de un membru al familiei, Oana Petroaie: „Având în vedere deosebite merite câștigate pentru dezvoltarea și înflorirea orașului, consiliul comunal, în semn de profundă recunoștință, cu mare însuflețire și în unanimitate de voturi, a hotărât, în ședința sa, din 7 august 1928, de a conferi Domnului Iorgu G. Toma, DEPUTAT ȘI CONSILIER EPARHIAL, CETĂȚEAN DE ONOARE al comunei urbane Câmpulungul-Moldovenesc, reședință de județ”.

Cu enciclopedismul caracteristic, scriitorul și economistul Ioan Mugurel Sasu, președintele Cenaclului „Nectarie”, din Vama, ne-a expus, cu acribie, personalitatea unui român autentic și universal, cel despre care Nicolae Iorga a spus: „Un bucovinean pentru care unirea cu România n-a fost prilejul unei îmbogățiri sau scara către măriri nemeritate”.

Iorgu Toma s-a născut la 16 ianuarie 1871, din părinții Gavril și Ana Toma, cel de-al patrulea din cei șase copii și al doilea din cei patru băieți ai familiei, botezat în biserica ortodoxă cu numele Gheorghe, căruia, în practica germană a vremii, i s-a spus Gheorge și a intrat în conștiința publică cu numele Iorgu G. Toma. A urmat cursurile școlii primare din Vama, unde l-a avut învățător pe Ilie Albu. S-a înscris la gimnaziul greco-catolic-oriental de la Suceava, înființat în 1860, devenit öber-gimnazium (liceu) și unde din 1881 au funcționat clase paralele românești, numite „divizionare” sau „despărțitura românească”. În clasele superioare, a luat contact cu istoria și literatura română. În 1887 a început a scrie versuri, a participat la fondarea unui cerc de literatură, în colaborare cu un grup de elevi (1888), împreună au scos o revistă „Încercări literare”, scrisă de mână și care a apărut până în 1892, când a fost preluată de Societatea Studențească „Junimea”. A pus bazele unei biblioteci de limbă română, care, date fiind condițiile de atunci, avea caracter secret; de asemenea, a activat și într-o trupă românească de teatru. Covărșitoare a fost amprenta învățătorului Ilie Albu, cel care a reușit ca dintre fiii de țăran să identifice și să lanseze către lumea personalităților nume ilustre, Simion Florea Marian, Ștefan Ștefureac, Vasile Bumbac, Leon Ilinschi, Animpodist Dașchevici (acesta de asemenea originar din Vama, absolvent de studii de istorie și geografie la Universitatea din Viena, doctor în istorie).

În perioada 1891-1896, Iorgu G. Toma a urmat cursurile facultății de științe juridice de la Universitatea germană din Cernăuți. A continuat activitatea la revista „Încercări literare”, unde a publicat versuri originale și proză după autori germani. A fost membru al Societății Studențești „Junimea”, al cărei președinte a fost, această activitate fiind întreruptă între anii 1894-1895 pentru satisfacerea stagiului militar în urma căruia a obținut gradul de sublocotenent în armata habsburgică. După absolvire (1897), debutează în profesie ca practicant la Tribunalul din Suceava, apoi la Rădăuți. În anul 1900, Iorgu G. Toma aderă la platforma politică a Partidului Poporal Național din Bucovina, întemeiat de Iancu Flondor și George Popovici - după demisia lui Iancu Flondor de la șefia partidului, se formează Partidul Național Român, din care a făcut parte și Iorgu G. Toma.

A publicat articole politice și pe teme juridice în organul partidului „Deșteptarea”, apoi la „Apărarea Națională”, poezie originală și traduceri în „Junimea literară” (apărută la Cernăuți începând cu 1 ianuarie 1904, din inițiativa lui Ion Nistor, George Tofan, Liviu Marian și Victor Moraru). În 1883 a fost președinte al Societății „Școala Română”, a scris o amplă lucrare apărută în 1908, la Suceava, „Școala Română, Societate Culturală în Suceava, monografie ilustrată, scoasă sub incidența jubileului de 25 de ani al Societății”. La 19 octombrie 1908, se fondează Partidul Creștin Social, având ca membri marcanți pe Constantin Morariu și Iorgu G. Toma. Partidul Creștin Social Român s-a transformat în Partidul Național Român – cu Iancu Flondor, Ștefan Saghin și Iorgu G. Toma, care colaborează la organul de presă al partidului, ziarul „Patria”. La 14 mai 1915, a trecut granița pe la Ițcani în Vechiul Regat și, ajuns la București, s-a pus la dispoziția guvernului român. Publică articole de interes național în ziarul „Neamul Românesc” al lui Nicolae Iorga, „Unirea” (A.C. Cuza), „Epoca” (N. Filipescu), „Ardealul” (Simion Mândrescu). Împreună cu Aurel Morariu, Dimitrie Marmeliuc, Nicolae Cotos și I.E. Torouțiu scoate ”Revista Bucovina”, unde publică articole de fond.

În 1917, a plecat în Rusia pentru a organiza aducerea prizonierilor români - ardeleni și bucovineni - răspândiți prin lagărele rusești. Din scrisoarea datată 3 decembrie 1917, adresată lui Nicolae Iorga, aflăm că traduce din poeți francezi; versurile respective, adunate în două caiete, „Stihuri în alte graiuri”, au rămas în manuscris. În 1918 a publicat, la Tokio, lucrarea „La question des Romains opprimés d`Autriche” și lansează un „Manifest” către soldații și ofițerii români din Siberia pentru a continua lupta împotriva Puterilor Centrale. În 1919, a fost deputat în primul Parlament al României Mari. În urma alegerilor din mai 1920, Partidul Democrat al Unirii, din care făcea parte, a intrat în opoziție până la alegerile din 1922.

La 1 ianuarie 1922 are loc fuziunea între Partidul Democrat al Unirii din Bucovina cu Partidul Național Liberal. Iorgu G. Toma a fost ales deputat și, pe toată durata legislaturii, vicepreședinte al Camerei Deputaților, a participat la toate marile acte politice ale guvernării liberale, inclusiv discursurile de prezentare ale proiectelor de lege. Ca membru al comisiei regionale pentru Bucovina de aplicare a reformei agrare propune măsuri în favoarea țăranilor din zona de munte. Opera vrednicului român a fost vastă, complexă, având ecouri peste timpurile istorice, mai mult sau mai puțin potrivnice: ”Monumentul <Stâlpul lui Vodă> (1923), ”Un glas de la munte” (1923), ”În slujba dreptății” (1924), ”Din neajunsurile Bucovinei” (1924), ”Lupta pentru menținerea județului Câmpulung Moldovenesc” (1923), ”Patru ani de deputăție” (1926), „Fondul bisericesc ortodox-român al Bucovinei” (1927), „Justiția în Bucovina” (1928). Revenit în satul natal și locuind în vila sa, Iorgu G. Toma a pus bazele Asociației de Turism „Pietrele Doamnei”, al cărei președinte a fost până la sfârșitul vieții, apoi a înființat Societatea Culturală „Mihai Vodă Racoviță” din Vama, pentru care a scris statutul și imnul (ultima poezie originală a lui Iorgu G. Toma). S-a stins din viață la 13 ianuarie 1935, aflat fiind internat la spitalul din Câmpulung Moldovenesc.

Colonelul Ioan Abutnăriței a vorbit despre Iorgu G. Toma ca despre „un român patentat și un luptător fără pereche” care a încercat „menținerea județului Câmpulung și lărgirea acestuia”. Dumitru Muntean a amintit despre rolul pe care l-a avut Iorgu G. Toma în înființarea Societății „Arcașii”, alături de Filaret Doboș și Gheorghe Bâtoi (frate cu bunica), societate pentru care personalitatea vămeană a scris un imn. Tot despre personalitatea lui Iorgu G. Toma ne-a vorbit și arhitectul câmpulungean Rusu Corduneanu, în timp ce un alt fel de istorie, pe firul muzicii tradiționale, a fost prezentată de artista Diana Aioanei.

„Pentru a nu se uita actul cititului”, Luminița Ignea a propus realizarea unui volum cu toate conferințele susținute în cadrul proiectului de suflet, „Bucovina - Memorie și Identitate”.

Așa, la fapt de seară, în sala „Bucovina”, din cadrul Bibliotecii Municipale din Câmpulung Moldovenesc, călăuziți prin raiul borgesian de managerul Nicoleta Bogoș, s-a mai scris o pagină despre identitate culturală, neatârnată.

Luminița Reveica Țaran