„Ferma animalelor”

O carte pe zi: „Ferma animalelor”

Autor: George Orwell

Traducător: Ona Frantz

Apariție: 2002, 2017, 2018

Nr. pagini: 208

Editura: Polirom

George ORWELL (pe numele său real Eric Arthur Blair) s‑a născut în 1903, în India. “Ferma Animalelor” este o operă alegorică și satirică scrisă de Orwell, publicată pentru prima dată în Anglia pe 17 august 1945. Cartea explorează temele puterii, corupției și trădării prin povestea unei revoluții a animalelor de la o fermă, care răstoarnă jugul opresiv al stăpânului lor uman, doar pentru a ajunge sub tirania și mai severă a porcilor lor conducători.

Descriere

Când animalele de la fermă îşi alungă stăpânul beţiv, toate sunt cuprinse de un zel colectiv. Fiecare munceşte peste program, astfel productivitatea creşte şi, pentru moment, gurile sunt sătule. Regulile de aur ale colectivităţii vor fi înscrise cu litere uriaşe pe un hambar: toate animalele sunt egale, nici un animal să nu bea alcool, să nu poarte haine, să nu doarmă în pat, să nu-şi ucidă semenii. Dar nu trece mult până cînd porcii preiau conducerea fermei şi se bucură de privilegiile puterii. Punctul culminant, o subtilă ironie la adresa regimului comunist, poate fi înţeles fie şi numai din ultima regulă care mai rămâne înscrisă pe hambar: „Toate animalele sînt egale, dar unele animale sînt mai egale decît altele”.

Ce spun criticii

“Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele.”

“Animalele îl ascultau întâi pe Snowball, apoi pe Napoleon și nu se puteau hotărî cine avea dreptate; adevărul este că întotdeauna se arătau de acord cu cel care vorbea în momentul respectiv.”

“Uneori, zile întregi, animalele nu aveau de mâncare nimic altceva afară de tărâțe și sfeclă furajeră. Foametea parcă li se așezase dinaintea ochilor. Era însă de o necesitate vitală să ascundă această stare de lucruri de lumea din afară.”

 “Vietățile de afară se uitară de la porc la om, de la om la porc și iarăși de la porc la om, dar deja nu mai era cu putință să-ți dai seama care erau unii și care, ceilalți.”

“Douăsprezece voci răcneau mânioase şi toate sunau la fel. De-acum nu mai încăpea nicio îndoială asupra a ceea ce se petrecuse cu fețele porcilor. Vietățile de afară se uitară de la porc la om, de la om la porc și iarăși de la porc la om, dar deja nu mai era cu putință să-ți dai seama care erau unii și care, ceilalți.”

“Omul nu serveşte niciodată interesele vreunei alte creaturi, în afară de el însuşi.”

“Așa-i la război. Singurul om bun e omul mort.”