Etapele somnului

Somnul își are propria arhitectură, alcătuită din faze și stadii care corespund unor stări diferite ale creierului și ale corpului.

În timpul nopții, se succed cu regularitate două tipuri de somn: somnul lent și somnul paradoxal. O perioadă de somn lent urmată de o perioadă de somn paradoxal formează un ciclu de somn. Pe parcursul nopții, se desfășoară între trei și cinci cicluri de somn, cu o durată de 50 până la 150 de minute fiecare (în medie, aproximativ 90 de minute fiecare). Durata variază pe parcursul nopții (este mai lungă la început și mai scurtă la sfârșit).

Somnul lent se împarte în trei stadii: adormirea, somnul lent ușor și somnul lent profund, între cele trei stadii se intercalează scurte perioade de trezire, mergând de la câteva secunde la câteva minute, în timpul cărora cel care doarme se întoarce în pat, trage pilota pe el, se cuibărește și mai comod și adoarme la loc aproape instantaneu, fără ca la trezire să-și amintească de aceste lucruri. În cazul persoanelor cu un somn normal, se întâmplă rareori ca trezirile acestea scurte să totalizeze mai mult de 20 de minute. În schimb, persoanelor care suferă de insomnie le pot părea cu mult mai lungi.

Primul stadiu este cel al adormirii. Intervenind doar la început de ciclu, acest stadiu reprezintă mai puțin de 5% din durata totală a somnului (adică aproximativ 20 de minute în total). În general, timpul în care o persoană adoarme variază între 5 și 30 de minute. Prin urmare, trecerea de la veghe la somn este scurtă, însă se poate prelungi dacă este întreruptă de gânduri repetitive și obsedante care readuc mintea în starea de veghe: în acest caz, spunem că persoana nu reușește să se deconecteze, să se abandoneze în brațele somnului, să renunțe la autocontrol, să se desprindă de starea de veghe. Mai există un fenomen, foarte des întâlnit și fără efecte negative, care poate să întrerupă desfășurarea primului stadiu: senzația de cădere poate să fie percepută brutal, ca o prăbușire, și să-l trezească pe cel care adoarme după o tresărire puternică și scurtă a întregului corp.

Somnul lent ușor este cel de-al doilea stadiu și reprezintă 55% din durata totală a somnului. În acest stadiu, cel care doarme poate fi trezit cu ușurință – de altfel, se trezește spontan în acest stadiu, la sfârșitul nopții. Ochii nu se mai mișcă în spatele pleoapelor, mușchii sunt relaxați. Persoana adormită are vise destul de apropiate de subiectele și de gândurile din starea de veghe. Creierul transferă informațiile noi primite peste zi dintr-o zonă de memorie temporară (hipocampul), într-una de memorie pe termen lung, mai stabilă (cortexul prefrontal mijlociu). Undele cerebrale își încetinesc ritmul. Vasele de sânge de la nivelul pielii se dilată, mai ales la extremități: eliberează căldura corpului către pat, ceea ce permite creierului și nucleului intern al corpului (toracele și abdomenul) să se răcească în timpul somnului. Astfel, persoanele care au mâinile și picioarele reci la culcare adorm mai greu. Dilatarea vaselor sanguine de dimensiuni mici provoacă scăderea tensiunii arteriale, aceasta fiind mai mică noaptea decât ziua. Totodată, pentru ca urinările să nu fie la fel de dese ca pe timpul zilei, creierul secretă un hormon antidiuretic.

Somnul lent profund – stadiul 3 – are loc mai ales la începutul nopții, în primele două cicluri de somn. Undele cerebrale sunt sincrone și extrem de lente. Mușchii sunt complet relaxați, ritmul cardiac este încetinit, respirația este mai lentă și uniformă. În cazul persoanelor care sforăie, sforăitul este foarte intens în timpul acestui stadiu. Creierul continuă să lucreze pentru a consolida memoria. Vasele de sânge se dilată, capul transpiră, iar temperatura corpului scade. Este mai greu să trezești pe cineva în stadiul de somn lent profund: dacă are loc, trezirea este neplăcută, inima bate cu putere, mintea este confuză și pierdută, persoana amintindu-și visele foarte puțin sau chiar deloc. În timpul acestui stadiu este secretat hormonul de creștere. Tocmai de aceea, bunicile obișnuiesc să le spună nepoților: „Dormi ca să crești mare.” Când un copil nu crește suficient, adulții trebuie să se asigure că beneficiază de acest somn profund atât de important.

Stadiul R sau somnul paradoxal durează puțin peste 100 de minute, adică între 15 și 45 de minute pe ciclu de somn. După aproximativ 90 de minute, undele cerebrale lente lasă locul unor unde mai rapide, asemănătoare celor din stadiul 1. Cel care doarme pare să se trezească: în spatele pleoapelor, ochii au mișcări rapide (de unde și numele de stadiu R, de la „rapid”), la nivelul feței se produc mici contracții scurte, uneori poate să apară un zâmbet fugar, timpanele bat ca și când ar auzi zgomote, respirația este inegală. Din când în când, vasele de sânge, dilatate, se contractă scurt, antrenând ușoare creșteri ale tensiunii. Mușchii celui adormit sunt complet relaxați, cu excepția celor de la nivelul feței și a mușchilor diafragmei care ne ajută să respirăm.

Este foarte greu să trezești pe cineva în acest stadiu. Numele de „somn paradoxal” provine tocmai din contrastul dintre creierul aparent treaz și corpul complet adormit. La trezirea din somnul paradoxal, ne amintim visele mult mai bine decât atunci când suntem treziți în timpul somnului lent: pentru că ne amintim mult mai multe întâmplări, imagini și sunete, somnul paradoxal a fost adesea numit și „stadiul viselor”. De fapt, visăm în timpul tuturor stadiilor, însă cel mai bine ne aducem aminte de visele din somnul paradoxal, care sunt cele mai bizare și cele mai lungi.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753 937 223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com