Echipa a doua sau sticla a doua!?

Povestea horror a lui Ianis Hagi pare că este fără sfârşit. Mă rog, fără un sfârşit previzibil, din moment ce nici schimbările din conducerea lui Rangers, nici decesul unuia dintremahării de acolo nu i-a schimbat cu nimic statutul de indezirabil printre măciucarii din lotul etern secundei echipe dintr-unul din campionatele absolut cretine din lumea ăsta prost făcută, în care în afară de Celtic (care cândva a câştigat chiar Cupa Campionilor) şi Rangers, altă echipă chiar nu mai există, deşi aparent mai sunt şi altele angrenate într-un campionat cu doar două angajate în bătălia anuală pentru titlu. Iar Rangers, cum ziceam, este etern secundă, mereu în umbra celeilalte, iar de aici un lanţ de frustrări pentru care nu cred că există leac. Ieri, au apărut noi date referitoare la aventura lui Ianis în patria whisky-ului, unde nici măcar o stare de mahmureală perpetua n-ar putea justifica felul mârlănesc în care este tratat băiatul ăsta. Duminica trecută, Ianis nu a figurat nici măcar în echipa a doua, unde fusese trimis de o vreme, spre a nu apuca în prima garnitură meciul 100, care i-ar fi adus o mărire de salariu! Nu numai că n-a fost titular, dar nici măcar rezervă. Adică a fost trimis în tribună un fotbalist căruia echipa care cică nu-l doreşte... i-a prelungit de curând cu 2 ani contractul! Situaţia este inexplicabilă pentru omul normal, nejustificată nici măcar prin legendara zgârcenie scoțiană. Rămâne, pentru mine cel puţin, drept unică explicaţie aceea că la Rangers deciziile se iau când membrii comitetului în cauză trec (fiecare din ei) la sticlaa doua. Faptul în sine n-ar fi condamnabil, fiindcă există şi whisky care nu lasă urme în neuroni. Le sugerez membrilor comitetului director să treacă pe Glenfiddich. După prima sticlă, Ianis ar reveni la prima echipă. La sticlă a doua i-ar mări salariul, iar la a treia l-ar face şi căpitan de echipă. Ăsta-i un whisky pe care şi mârlanii dacă-l beau devin brusc domni!