ELEFANTUL PNEUMATIC, IDIOȚII UTILI ȘI PERICOLUL

În urma scrierilor mele avertizatoare despre candidatul la președinție Călin Georgescu - unele în presă, altele pe pagina de facebook - pe mesageria particulară am primit corecții de la fanii săi! Interesant, dar firesc!: fie de negăsiți așteptându-și salvatorul, fie de la doamne înamorate... Uneori corecții ofensatoare dacă le-aș fi luat în seamă sau - mai rău! - erau pline de ură!

Printre fani, ce să vezi?...: dacopați, dacofili și dacofagi înverșunați... Călăresc cu cămeșoaiele-n vânt, trag cu arcul în neant, poartă falxuri de placaj date cu ”Lunar” de sobe și se bat... Nu contează că n-au cu cine. Important e că se bat!... Important e că-s ”gata, la caz de ceva!...” Iar unii, totuși, se distrează cu alții; ultimii pavoazați în ostași romani, formând grupuscule infime, admirate de turiști.

Alți fani fac sală și își trag selfie-uri acolo. E chiar mișto să-l vezi pe câte un ”hercule” în chiloței la oglindă, cu telefonul...

Alți fani sunt modern-belicoși în timpul liber și pasiunea lor pentru armele ”air-soft”, echipamente tactice și lupte ”paintball” e răvășitoare.

Mai este o categorie: a celor care cred că ”Dumnezeu a fost român” și care, dacă la sărbători îmbracă un costum național și se înfășoară în tricolor, simt că își iubesc țara; în restul zilelor tăcând mâlc dinaintea aberațiilor guvernamentale pe care le ignoră, fiind ocupați.

Despre doamnele înamorate de haiduc, nu insist acum...

Insist însă asupra ofenselor și urii, cele pomenite la început. De ce?... Întrucât mulți dintre acești fani înverșunați se comportă asemenea celor din galeriile de fotbal, putând fi violenți dacă ”nu ții” cu echipa lor!

Este, de altfel, banalul comportament reactiv-emoțional al oricărui fan copleșit de atașamentul la o vedetă, el sau ea dorind să fie asemenea acesteia: semn de neispravă personală, de frustrare, de mare nefericire și imaturitate! Căci notorietatea nu e garanția eticii - sau a moralității - nimănui. Și nici a fericirii! Care fericire înseamnă practicarea propriei vocații, fără a aștepta mila vreunui profetic personaj izbăvitor.

El, bietul fan, prin sine nu prea e cine-știe ce... Dar, identificându-se cu vedeta, brusc ”face echipă”, primind creier și trup din belșug, precum și... ceva notorietate. Ca în anecdota cu puricele din urechea elefantului, strigând acestuia ”Măi, ce tare tropăim noi doi!”

Doar că, de data asta, elefantul era unul pneumatic... Iar gazul dinăuntrul lui, toxic.

Reiau o avertizare scrisă în rubrica asta și în săptămânile precedente:

Un astfel de elefant pneumatic, ajuns la putere, uzând de numeroșii fani devotați, își poate oricând constitui un aparat represiv extrem de zelos, care poate lua de acasă-n miezul nopții pe oricare răzvrătit! Acestuia adăugându-i-se, de frică, mereu alți zeloși colaboraționiști, precum oriunde în lume: aceștia sunt ”idioții utili”.

”Triada sumbră”, o gravă și nevindecabilă tulburare mixtă de personalitate, face ravagii în politica de vârf; nu numai în acest caz și nu numai la noi.