”În bătaia furtunilor” cum ne place să ne lamentăm, fără a genera compasiune (milă) din partea străinilor, am avut, prin poziția geostrategică, vecini puternici și dornici de extindere teritorială, impunerea religiei (islam) sau a ideologiei (bolșevismul). Dar nu prea ne uităm la statele mici și mijlocii din zona care a avut destine mult mai vitrege, inclusiv dispariția de pe hartă pentru timp de multe generații (statele balcanice, Polonia, Ungaria etc.). Estul a fost și este un furnizor de insecuritate, agresiune, mai nou terorism, dar și de mase imense de migranți în căutarea salvării (inclusiv a vieții) și a unui nivel de trai mai bun. Voievodatele române și țara întregită după uniri au trebuit să se adapteze situației de moment (suntem "sub vremuri", cum spunea cronicarul) pentru a diminua pierderile umane și materiale după "întâlnirea" cu imperiile vecine (otoman, rus sau austriac) și chiar să exploateze disensiunile între ele (în momentele obținerii Independenței, spre exemplu). Capacitatea de adaptare am folosit-o mai bine sau mai rău, în funcție de calitatea și dedicarea conducătorilor.
Ce se întâmplă acum, după ce am devenit membri UE și NATO, cea mai mare reușită a elitei conducătoare române din întreaga istorie? Alianța politico-militară din care facem parte se poate opune cu succes ultimului imperiu din vecinătate (Rusia) și ne-am angajat pe o traiectorie ascendentă pe planurile dezvoltării economice, creșterii nivelului de trai și democratizării țării. În relațiile internaționale, dar și în UE, nu există "iubire în popoare", ci doar interese. Acum, situația geostrategică și conflictul din Ucraina (parțial și cel din Orientul Mijlociu) pun România pe agenda internațională pe un loc foarte important și vizibil (vezi investițiile SUA în Baza Militară ”Mihail Kogălniceanu”). Ar fi păcat, și clasa politică română ar fi de blamat, dacă nu am profita de acest moment pe planul întăririi securității și al devenirii unui pol al dezvoltării într-o zonă în care liderii lumii democrate nu prea au alternative.
Devenim astfel dependenți de Vest? Da, dar deosebirea de "subordonarea" slugarnică față de Estul bolșevic sau rămășițele sale actuale (KGB) este radicală. Rușii ne vor supuși înspăimântați, cum a mai fost, iar cei din vest vor să muncim (inclusiv în România, prin creșterea investițiilor), să câștigăm și să devenim o societate de consum ca toată UE, cu bunele și relele sale. Preferabil Vestul, fapt care poate fi confirmat și de rușii sau chinezii care aleg migrarea către această zonă. Niciodată invers. În relațiile cu lumea liberă, inclusiv pe plan economic, este aplicat principiul "win-win" (ambii câștigă), chiar dacă în proporții diferite, în funcție de abilitatea guvernanților, dar și a oamenilor de afaceri. Și avem nevoie unii de alții.
Această interdependență funcționând pe principiile economiei de piață (și nu ale "comenzilor" de la Kremlin), trebuie să o folosim cât mai eficient și în folosul național, inclusiv al politicienilor. Problemele apar cu reprezentarea României în negocieri, acorduri și colaborări pe toate planurile. Aici suntem foarte deficitari (ca să nu spun jalnici) pentru că politica externă a țării a fost "adjudecată" de președintele Băse, dar și de urmașul său Klaus, care au acționat incredibil de slab și fără să le pese de țară. Iar subordonații lor i-au urmat fără probleme.
Când vom folosi avantajele geopolitice și valorile umane în reprezentarea țării (oare când?) vom avea locul cuvenit la "masa bogaților".
Dan Strutinschi