Cockteil... cu amor, umor și poezie. Haleală și... amor.

Îndemn.Nu sta să-i asculți/Pe răi și pe fameni./Oamenii sunt mulți,/Însă mulți nu-s oameni!

Haleală și... amor.” Vă propun cele mai inspirate citate despre gătit și... iubit. Priceperea cuiva de a găti nu se limitează la prepararea de preparate suculente și delicioase, este o pasiune, o artă de a trăi și o cultură! La fel ca muzica, scrisul și alte forme de artă, gătitul a inspirat generații de bucătari talentați, care și-au exprimat dragostea pentru mâncare în cuvintele lor. Citatele despre gătit și gastronomie sunt o formă de exprimare care reflectă pasiunea și creativitatea acestor genii culinare. Descoperă în acest articol cinci citate inspiratoare despre gătit și... amor! „Plăcerea mesei este pentru toate vârstele, toate condițiile, toate țările și toate zilele” – Brillat-Savarin. Acest citat din Brillat-Savarin, unul dintre marii gastronomi, reflectă perfect dragostea pentru mâncare împărtășită de toate ființele umane, indiferent de vârstă, condiție socială, cultură sau religie. Când împărtășim o mâncare bună cu prietenii și familiile, creăm amintiri de neuitat. „Gătitul este o limbă în sine, care ne permite chiar să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine.” (Yotam Ottolenghi) Pentru bucătarul Yotam Ottolenghi, gătitul înseamnă mai mult decât amestecarea ingredientelor; este o limbă care ne poate transmite istoria, cultura și personalitatea noastră. În același timp, această artă culinară ne permite să descoperim alte culturi, precum și să ne conectăm unul cu celălalt. Bucătarul vedetă Thomas Keller spune adevărul: pasiunea este unul dintre ingredientele esențiale pentru un fel de mâncare grozav. Dincolo de aptitudinile tehnice, pasiunea transmisă de bucătari adaugă o notă personală și unică fiecărui preparat pe care îl pregătesc. „Gătitul este unul dintre rarele domenii în care încă mai este posibil să fii uimit și încântat, în fiecare moment”. (Alain Ducasse).

Motiv de divorț.  Un țigan, bătut de soartă,/ Se porni la judecată./ - Aolică, dom' jurat,/ Nu vă fie cu banat,/ Nu-mi priește și nu-mi place/ Cu piranda mea, și pace!/ Viață-i asta? Nu mai pot/ S-o înghit, s-o mai suport!/ Până-n gât m-am săturat/ De piranda, dom' jurat!/ Mi-a căzut pe cap năpasta./ Scapă-mă de ea, și basta!/ - Dar de ce vrei să faci asta?/ - De ce? Pen' că, vezi mata,/ Eu și cu piranda mea/ Prea suntem tare potriviți!/ - Vrei să spui: nepotriviți?!/ - Ba e chiar așa cum spun!/ Mă crede, că nu-s nebun!/ Stai matale și socoate/ Dacă-i drept, de se mai poate/ Să trăiesc eu cu femeia?/ Să nu-njuri de...vorba-aceea?/ Eu cam fur, și dânsa fură,/ Eu o-njur, ea mă înjura,/ Eu o mint, dânsa mă minte,/ Eu n-o-nghit, ea nu mă-nghite,/ Eu o-nșel, mă-nșeală ea,/ De beau eu, și dânsa bea,/ Eu o bat, dânsa mă bate.../ Prea e potriveală, frate!

Desfătare, dezmierdare.”Aceste două cuvinte au un element comun, prima silabă (des, dez), un prefix ce apare în multe cuvinte românești: (a) desface, (a) dezgusta, etc. Le discut împreună, pentru că ele au o semnificație comună. (A) desfăta (a face plăcere, a delecta), este un derivat de la un verb latinesc, ”foetere”, ”a mirosi urât, a face silă. Este format cu prefixul dis/des, care indică sensul contrar. Deci ”a desfăta” înseamnă ”a face plăcere”, opus lui ”a mirosi urât”. (A) dezmierda înseamnă ”a mângâia” și, la forma reflexivă, ”a se desfăta”. Cuvântul provine de la o formă neatestată, ”dismerdare”, derivat de la ”merda”, excremente, cuvânt moștenit de toate limbile romanice (fr. merde). Înțelesul primitiv trebuie să fi fost ”a curăța un copil de excremente” și apoi ”a mângâia un copil”. O evoluție semantică asemănătoare prezintă, în slavă, ”nega” care înseamnă ”curățirea copilului”, dar și...”deliciu, voluptate”. (Marius Sala, Aventurile unor cuvinte românești).

Rochie. ”Rochia-ți, lungă și-albastră/Ieșea noaptea pe fereastră/Și da florilor mireasmă/Și-un damf de femeie-n rouă/Și-un iz de pământ, când plouă/Și-avea licurici într-însa/Prin păduri linsa-prelinsa/Arzând pe ruguri de mure/Ca zmeii-n scorburi s-o fure/Și să nu se mai îndure/Din brațele lor s-o lase/Unduind ca o mătase/Și alții s-o mai miroase.../De-așteptau triști Feți Frumoșii/Visând la fesele-ți roșii/De rușine și candoare/Să ni-o ia și ducă-n soare/Sau cu buhnele-mpreună/S-o ia și s-o ducă-n lună/Năstureii să-i desfacă/Și nu știu eu ce-o să-i facă.../De aceea-n lună-s umbre/Descheiată, vroia tumbe/De aceea-s pete-n soare/Umezea la subțioare!” (Emil Brumaru).

Justificări.Ce spun nevestele când sunt surprinse asupra faptului? Englezoaica: - Darling, dacă mă anunțai la timp când vii acasă, am fi putut evita această situație jenantă pentru amândoi... Nemțoaica: - Hans, azi ai venit cu 9 minute și 45 de secunde mai devreme acasă. Îmi datorezi o explicație pentru asta! Franțuzoaica: - Jean, ce bine că ai venit! Jacques e terminat, nu mai poate... Hai să încercăm în trei! Suedeza: - Tu ești, Olaf? Eu am terminat, ce-i drept, dar Sven ar vrea să se mai distreze... Hai și tu în pat! Rusoaica: - Ivane, tu ești? În sfârșit, un bărbat adevărat ! Ăsta n-a fost în stare nici să mă ia la palme, deși i-am dat un kil de vodcă! Evreica: - Ițic, tu ești? Atunci, cine naiba e ăsta de pe mine? Românca: - Ioane, tu în cine ai mai mare încredere, în mine sau în ochii tăi? Să vezi și să nu crezi! Unguroaica, în timp ce sare din pat: - Ioi, dragă! Nu fi soparat! A plătit înainte! Cehoaica: - Pepa, nu te impacienta, dragă! Tocmai am aflat că el e noul tău șef! Nevasta de secui: - No, dacă ai băut toată pălinca din casă, eu cu ce era să-l fi servit pe musafir?

Toamnă.”Toamnă blândă, mă stăpânesc/și mă înclin apelor tale până la a bea cerul,/fugă suavă uscare  de arbori și de abisuri./Un aspru chin de a veni pe lume/mă află unit cu tine;/și mă zdrobesc în tine și mă vindec prin tine:/ca un biet fruct căzut/pe care-l  va culege pământul.” (Salvatore Quasimodo, Toamna).

Feminine.Sâni. Cum se numește, mai nou, spațiul dintre sânii unei blonde la modă, promovată de TV? Silicon Valley. Scrisoare. Din scrisoarea unei blonde către iubitul ei, militar în termen: ”Costel, te rog să-mi promiți că  atunci când vei fi învoit în oraș, vei ieși numai cu bărbați. Și eu îți jur, iubitule, că voi face la fel.”. Opțiune. Haim, cum naiba ai putut lua de nevastă așa o urâțenie de femeie!? – Nu înțelegi nimic... e foarte frumoasă, pe dinăuntru! – Atunci...de ce n-o întorci, naibii... pe dos!? Priorități. Acasă la rabin s-a format o coadă lungă de femei, care așteaptă să le vină rândul la spovedanie. La un moment dat, apare o femeie bățoasă, care se bagă în față. Femeia din față îi cere să respecte ordinea. - Eu sunt soția rabinului, iar el mă așteaptă!  - Și ce-i cu asta, replică cealaltă? Eu sunt Mira, prostituata târgului... și pe mine mă așteaptă jumătate din bărbații din acest oraș!? Care-i mai grăbită!? Bolșevice. La Moscova, la câțiva ani după Revoluția bolșevică, un evreu este întrebat: - Dacă, de pildă, în târgușorul vostru, avem o sută de bolșevici fideli...câți dintre ei sunt evrei!? – Cam... cincizeci, spune evreul. – Așa!? Și ce sunt ceilalți!? - Evreice! Rezoluție. ”Bărbatul urât: Foicică de năut,/lele, lele,/de ți-e bărbatul urât,/ia pământ/de la mormânt/și-i presară-n așternut,/să se scoale surd și mut./Pune-i la cap un dovleac/să nu-și mai găsească leac/la picioare ițele/să-i ia dracul mințile.” (Cântece de lume).