Cockteil... cu amor, umor și poezie. Ca pe o pradă...

Crăciun."Mi-e dor de un Crăciun de altădată / eram mai mic și mai sărac nițel / dar toate aveau altă armonie / și-avea alt gust șoriciul de purcel / mi-e dor de mine cel de altădată / copil al uliței între copii / când prin zăpada mare și curată / mergeam să colindăm, buni zori de zi / mi-e dor de un Crăciun de altădată / satul e singur, punct pe-o hartă plată / cu inima în alte zări plantată / mi-e dor de un Crăciun de altădată" (Lucian Avramescu)

Balenă.1.Ştiaţi că penisul balenei – cel mai lung organ masculin din natură – este numit de către pescarii islandezi „dork” (aprox. „tălâmb, prostănac”)? Să fie de vină eterna invidie – ca să nu scriu „fudulie” – masculină, stârnită de umilitoarea comparaţie? Ori doar confirmarea vechiului adagiu că respectivul apendice bărbătesc „nu ştie carte”...? 2. Oare cei care susţin orbeşte că înotul face bine la siluetă nu au văzut niciodată o balenă!?

Fese (3).  De ce poartă scoțienii kiltul? Pentru ca femeile să nu strângă din buci atunci când aud zgomotul unui fermoar. Ce au în comun prezervativele și anvelopele de iarnă? Trebuie să ți le pui înainte de a intra în fundul altcuiva. Amica mea mi-a zis că dacă sting lumina, mă lasă să i-o pun pe la spate. Acum realizez că era mai bine dacă înainte aș fi așteptat ca becul să se răcească...

Barbecue.El: - Dragă nevastă, văd că ai un fund mare cât grătarul din grădină! Seara, în pat, el începe s-o mângâie, tandru. Ea: - Dragul meu, zău că nu merită să aprind grătarul pentru un cârnăcior atât de mic!

Intrare, ieșire.– Doctore, mă doare fundul, chiar aici, la intrare. – Doamnă, aceea este o ieșire. Și atâta vreme cât o să o numiți intrare, o să vă doară! Un soț visa adesea despre B.B. Ca să-i facă o surpriză de ziua lui, soția își tatuează câte un B pe fiecare dintre fese. Se dezbracă și îi arată posteriorul. – Îți place, mon cheri? – Tu lasă asta. Mie să-mi spui urgent cine e Bob!? De ce strâng scoțienii din buci atunci când primesc un șut în fund? Ca să păstreze pantoful. – Dragul meu, nu crezi că sânii mei sunt prea mici? – Nicidecum, dar dacă ții morțiș, există o cale de a-i mări. Freacă-i zilnic cu hârtie igienică. – Și crezi că asta va funcționa? – Desigur, de vreme ce s-a dovedit validă cu fundul tău!

Barmacie.Iată o farmacie care i-ar atrage şi pe bărbaţi.

Cherchez la femme.Un grup de turiști au vizitat o fermă de crocodili. Ajunși în mijlocul lacului, proprietarul fermei a lansat o propunere foarte îndrăzneață: - Cine are curajul să sară, să înoate până la insulă și să supraviețuiască, îi dau 1 milion de euro. Nimeni nu a îndrăznit să se miște, când dintr-o dată, un bărbat a sărit în apă și a înotat disperat până la mal (în timp ce era urmărit de toți crocodilii). Cu un enorm noroc a ajuns la mal, printre încurajările, aplauzele și admirația tuturor celor de la fața locului, și atunci proprietarul a anunțat: - Avem un curajos câștigător. După ce și-au luat recompensa, cuplul s-a întors la hotel. La sosire, managerul i-a spus că a fost foarte curajos. În acel moment bărbatul a exclamat: - Eu nu am sărit, cineva m-a împins! Soția lui a zâmbit... Morala: “În spatele fiecărui bărbat de succes, există o femeie care îl împinge în față"...

Inima, ca... meniu. ”Ludovic al XIV-lea,Regele Soare, a murit pe 1 septembrie 1715, la vârsta de 77 de ani. Regele devenise supraponderal la bătrânețe și a dezvoltat o cangrenă la piciorul stâng. Mai târziu, biografii au speculat că Ludovic al XIV-lea ar fi suferit de diabet zaharat de tipul 2. Lipsa exercițiului fizic, mâncatul în exces și obezitatea pot crește riscul de a dezvolta această boală. Ludovic a domnit vreme de 72 de ani și a fost un mare iubitor de mâncare. În timpul autopsiei, cadavrul său a fost împărțit în trei părți (corp, inimă și intestine), conform unei tradiții de secole privitoare la regii Franței. Inima lui Ludovic a fost îmbălsămată și dusă la biserica Eglise des Jesuites din Paris. În timpul Revoluției Franceze, inima Regelui Soare a fost furată și a ajuns în posesia Lordului Harcourt, arhiepiscopul de York. Povestea spune că un geolog pe nume William Buckland l-a vizitat pe Harcourt în 1848 și a aflat că acesta deținea inima mumificată a lui Ludovic al XIV-lea. Buckland era cunoscut drept un excentric căruia îi plăcea să încerce diverse mâncăruri ciudate. Potrivit relatării scriitorului englez Augustus Hare, Buckland ar fi mâncat inima mumificată a lui Ludovic al XIV-lea.” (incredibilia.ro)

Ștefan cel Mare.Familia. Despre familia lui Ștefan cel Mare există puține informații directe și sigure. Este lucru cert că Ștefan era fiul domnului Moldovei Bogdan al II-lea și al Oltei, dar ascendența și înrudirile părinților stau încă sub semnul controverselor. Bogdan al II-lea a fost socotit, de unii autori, fiu al lui Alexandru cel Bun, iar de alții – fiu al lui Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun, „jupânul” înmormântat în biserica Sfântul Nicolae a Episcopiei de Rădăuți. Este foarte probabil că Oltea nu a fost soția legiuită a lui Bogdan al II-lea și, prin urmare, nici doamnă a Moldovei. În unele izvoare ea este numită Oltea, în altele – Maria. Sunt indicii care par să sugereze că familia mamei lui Ștefan cel Mare își avea obârșia în Țara de Jos a Moldovei, în zona Trotușului. În satul Borzești, pe apa Trotușului, domnul și fiul său, Alexandru, vor construi, în 1493-1494, o biserică având hramul Adormirii Maicii Domnului, „întru pomenirea răposaților înaintașilor și părinților lor”. Acestei biserici avea să-i închine Ștefan Vodă, în 1495, un Tetraevanghel, în a cărui însemnare dedicatorie ctitorul este numit „fiu al lui Bogdan voievod și al Oltei”. Se admite, îndeobște, că unchiul lui Ștefan cel Mare, Vlaicul pârcălabul, trebuie să fi fost frate cu Oltea. (Ștefan S. Gorovei, Maria Magdalena Szekely)

Femeie.”Când erai / tânără, înţepai / ca o tufă de mure. Chiar şi piciorul / o armă-ţi era, sălbatico! / Erai greu de prins / Încă / tânără, tu eşti încă / frumoasă, semnele anilor, / ale durerilor leagă / sufletele noastre, făcându-le una. Şi printre / negrele plete ce-mi curg inelate pe degete, / nu mă mai tem de mica, / alba, pistruiata ta ureche diabolică, iubito.” (Umberto Saba (pseudonimul lui Umberto Poli, Italia, 1883-1957) – Femeie, din volumul „A.E. Baconsky, Panorama poeziei universale contemporane, Editura Albatros, 1972)

Climax.Un sondaj a arătat că mulți vorbitori cred că substantivul înseamnă ”menopauză”, fapt explicabil prin influența cuvântului ”climacteriu”. Dar în limba română climax înseamnă cu totul altceva și anume: 1. Figură de stil care permite desfășurarea treptată a expunerii unei idei, în gradație ascendentă. 2. Punct culminant al unei acțiuni, al unui conflict. 3. Stadiu final în evoluția unui ecosistem. (Dr. Alexei Palii, ”Dicționar de dificultăți și surprize ale limbii române”)

Ca pe o pradă.”Ca pe o pradă te-au râvnit, ca pe o pradă, / Visau să pună gheara pe tine / Când îmi aduc aminte, când îmi aduc aminte / Tremură carnea pe mine. / În cabinete, în cancelarii, la masa verde / Cu mâna înmănuşată / Au încercat să te fure / Dar n-au putut cu adevărat, n-au putut niciodată. / Împăraţi, regi, arhiduci, grofi, târfe, miniştri, honvezi / Cu visuri deşarte, / Cu tunul, cu archebuza, cu roata / Te-au condamnat toţi la moarte. / În saloane, în budoare, în areopaguri, în diete / Prin manevre şi linguşiri, prin mituiri şi diktate, / Prin Heil Hitler, prin expulzări şi Moisei, / Prin cuţitul înfipt pe la spate. / Ca pe o pradă te-au vrut, / Prin foc şi sânge, / Prin toată perfidia rămasă / Dar tu, maică a sângelui meu, Transilvanie, / Eşti pururi acasă.” (Mircea Florin Şandru)

Găuri.Un tip vizitează o fabrică ce produce diverse produse din latex. Prima dată a  remarcat mașina de produs biberoane, datorită zgomotului de „fssss-pac” pe care îl făcea. Ghidul explică: – Acel fâsâit este cauciucul pe care-l injectează, iar „pac”-ul este dat de înțepătura care i se face în vârf. Ceva mai încolo intră în secția de produs prezervative. Un zgomot infernal și aici: „fsss-fsss-fsss-pac”. Intrigat, omul nostru întreabă: – Bine, bine, am înțeles de ce face ”fsss”, dar de ce se mai aude și „pac”?  – Normal, aparatul funcționează ca și cel de produs biberoane; dar tot la al patrulea prezervativ, îi trage o gaură. – Asta-i bună! Dați găuri la prezervative? – Da! Face bine la afacerea cu biberoane!