Cockteil... cu amor, umor și poezie. Balada vieții paralele

Bărbați. La 20 de ani le plac toate femeile. La 30 de ani le mai place doar o femeie. La 40 de ani le plac iar toate femeile, în afară de una. La 50 de ani rămân doar cu cea pe care o plăceau la 30.

Balada vieții paralele. ”N-am stat prea mult pe gânduri la beție, / Nici când a fost nevoie să suspin, / Dar dintre toți, iubito, numai ție / Am să-ți colind prin gânduri ca un spin. / Ce importanță are cum se cheamă / De la distanță pasul cel mai greu, / Mereu voi fi un traficant de teamă / Și tu perechea mea vei fi mereu. / Nu te condamn că n-ai putut pricepe / Că sunt un incurabil clandestin / Și fiecare vers din mine-ncepe / Cu o fisură tragică-n destin. / Dar nu schimba, iubito, așternutul / Nici ordine nu pune-ntre scrisori / Cât mai plutește peste noi sărutul / Și naftalina unei vechi ninsori. / E prea ușor să tai în carne vie, / Când foamea de iubire nu te-a ros, / Ca să-ți păstrezi, în schimb, o colivie  / Cu amintiri subțiri sub praful gros. / Indiferent ce poate să se-ntâmple / După tăcerea strânsă-n telefon, / Nu vreau să-mi car neliniștea sub tâmple / Nici disperarea-n straie de bufon. / M-am săturat să laud mărăcinii / Agonisiți din fostele iubiri, / Ca să-mi mai pese ce gândesc vecinii / Când rătăcesc mahmur prin convorbiri. / Dar nu schimba, iubito, cheia porții / Nici nu te prea grăbi să faci curat / Cât mai plutesc sub stele-n voia sorții / Ninsorile prin care am zburat. / Tu nici nu știi pe mările de pâslă / Ce rar se-ntâmplă să rămâi atent / Cu numai un catarg și o spartă vâslă, / Tot căutând un port inexistent. / Fă-ți timp mai bine și așterne patul / Și pune vin pe masă, ca și cum / Dintr-un război ți s-ar fi-ntors bărbatul / Și-l simți al tău, de tot, abia acum.” (George Țărnea (1945 -2003), supranumit poetul iubirii)

Condiție. – Mai bine ai trece, fiule, examenul de  azi… dacă nu, dacă-l pici și pe ăsta, apăi  tu să uiți că eu sunt tatăl tău! – Sigur, tată, o să mă străduiesc să iau examenul, îți promit! După 3 ore: – Deci, cum a fost examenul, fiule? – Iertați-mă, cine sunteți dvs., domnule?

Testament. O superbă poezie inedită, de Miron Radu Paraschivescu (el o numise, prudent, ”prefață”)... ”Bătrân, în fine, să-mi mai fac iluzii / Despre ce-a fost, ori cum putea să fie, / Scăpat de optative și gerunzii / Și tolănit în dulcea-mi sindrofie / A viselor, de-acuma înainte / Nepăsător de se-mplinesc vreodată, / Ori... aburite numai în cuvinte, / Dispar ca orice oaste, degradată, / Sătulă să mai lupte și să moară / Încerc nebănuita voluptate / A tocului uitat în călimară. / Atâtea mori de vânt ce, asaltate / De mine-au fost cândva... și ele-mi lasă / Acele brațe lungi și rășchirate, / În cruce potolită... peste casă. / Străinul mi-e amic, dușmanul-i – frate. / Invidii, râvne-n mine stau să moară / Și toamna, aurită și amară, / Aceste vorbe adunate-n șire / Îmi pâlpâie ca frunza ce-și coboară / Vopselele din frunza-n desfrunzire / Spre a-și piti paleta în pământ, / Așa cum... de prin turle părăsite / Cad cioburi de vitralii ce-au răsfrânt / Din ochi mirați de prunc și blânzi, de vite, / Cândva... de mult... lumina întru Duhul Sfânt.”

Iubire. ”Iubirea nu trebuie căutată, ea vine la tine singură.” (Maria, 58 de ani, celibatară, 10 pisici)

Fericirea. ”Fericirea e o pasăre. / Dar nu o pasăre ca oricare alta, / Ci o pasăre plăsmuită din pulbere de aur. / Pasărea aceasta / Vine de undeva, de departe, / Vine și ți se așază pe umăr, / Pe umărul stâng. / Deasupra inimii / Ți se așază pasărea fericirii. / N-o vezi, / O simți numai. / Iar dacă vrei s-o prinzi / Nu poți s-o prinzi / Nici cu mâna, / Nici cu lanțul, / Cu niciun fel de capcană / Nu poți s-o prinzi. / Uneori pasărea fericirii / Îți stă pe umăr mai mult, / Alteori mai puțin / Și când îi vine ei să plece, pleacă. / Zboară și se pierde în văzduh, / Poate chiar se topește în văzduh, / Nu știe nimeni.” (Zaharia Stancu)

Refuz. El: - Draga mea, vrei să te măriți cu mine? Ea: - Dar o să-mi cumperi un inel de aur, cu un diamant mare? El: - Mda, văd că ai un mod foarte răutăcios de a-mi respinge propunerea…

Măriri. Ion este în staţiune, la tratament şi află că, dacă mai plăteşte trei milioane poate să-şi prelungească şederea acolo, o săptămână întreagă, cu tratamentul balnear inclus. Trimite rapid o telegramă soţiei: – Trimite-mi trei milioane să mi-o mai prelungesc. A doua zi, sosesc banii cu mandat telegrafic urgent şi cu următoarea notă din partea Mariei: – Vezi că ţi-am trimis cinci milioane, poate îţi mărești – dacă vei putea - şi grosimea!

Elogiu. ”Eu cred că viața noastră-i o greșeală, / Nu de la început, ci la sfârșit. / Tu îmi apari și-acum în basme goală, / Prin iarbă tumbe faci și-s eu fericit / Să îți sărut sânii tăi mici ca pe-o momeală / Pusă de fesele ce mă așteaptă tandre, bune, / Viclene în rotunda lor înșelăciune / Ce-mi dăruiesc chiar raiul pe pământ / Încât doar simțuri și plăceri vii sînt / Și gura doar cu gura ți-o acopăr, / Și sufletul sub părul auriu blând ți-l descopăr / Și inima ta-mi sună în ureche / Cântarea cea mai dulce și mai veche, / Femeia mea, floare de-amurg în streche...” (Emil Brumaru)

Bancuri cu ingineri (1). Desigur că vă amintiți vechea glumă ce explica asemănarea dintre un inginer și un câine: ambii au privirea inteligentă, dar nu pot să se exprime. Alătur meticulos – ca un inginer ce sunt - alte câteva glume.

Între Rai și Iad. Moare un inginer şi ajunge la Porţile Raiului. Îl caută Sfântul Petru prin catastife dar nu-l găseşte defel, şi atunci îi spune inginerului: - Îmi pare rău dar trebuie să te duci în Iad. Inginerul n-are ce face şi se duce în Iad, dar sătul de mizeriile specifice Iadului începe să facă diverse îmbunătăţiri. Cu trecerea timpului, Iadul începe să beneficieze de ISO 9000, SAP, control de fluxuri de cenuşă, aer condiţionat, cuptoare de smoală cu alimentare automată, programe de siguranţă şi prevenire a accidentelor, reţele de comunicaţii cu fibră optică, Wi-fi, iPod-uri etc... Într-o bună zi, îl sună Dumnezeu pe Satana la telefon şi-l întreabă cum mai merg lucrurile în Iad. Îi răspunde dracul: - Suntem pe cale să ne certificăm ISO 21000, avem aer condiţionat, echipament domestic pentru eficienţă energetică, internet la liber... Până şi eu am publicat prima versiune a paginii mele web. La care Dumnezeu tună prin telefon: - Ceee ?! Vrei să spui că ţii cumva acolo la tine vreun inginer? Dracul, cu tupeu, îi răspunde: - Da! Da' de ce întrebi? - Aşa ceva e inadmisibil! Ce face un inginer în Iad? Locul lui nu este în Iad. Inginerii întotdeauna merg în Rai. Să mi-l trimiţi imediat, m-ai auzit? - Nici prin cap nu-mi trece, zice dracul. Inginerul va rămâne cu mine pentru eternitate. - Trimite-mi-l imediat, că dacă nu, te dau în judecată! La care Satana începe să râdă în hohote: - Nu zău, chiar aşa? Şi? De unde o să scoți tu un avocat? Toți sunt aici, la mine.

Înțelegându-i pe ingineri (în 3 acte). Actul unu. Doi studenți la inginerie mergeau prin campus când unul dintre ei spune: - De unde ai bicicleta asta superbă? Al doilea răspunde: - Să vezi, ieri mergeam pe aici gândindu-mă la referatele mele, când a apărut în fața mea o femeie foarte frumoasă pe această bicicletă. Și-a scos toate hainele și mi-a spus: 'Ia de la mine orice poftești'. Celălalt dă din cap înțelegător și zice: - Ai făcut o alegere bună... Hainele ei probabil nu ți se potriveau! Actul doi. Optimistul: paharul e pe jumătate plin.  Pesimistul: paharul e pe jumătate gol. Inginerul: paharul are dublu din capacitatea necesară. Actul trei. Un inginer traversa un drum când broasca din basme îi atrage atenția și îi spune: - Dacă mă săruți voi deveni o prințesă frumoasă. Inginerul ia broasca de pe drum și o bagă în buzunar. Broasca a repetat mai tare: - Auzi, dacă mă săruți, voi rămâne cu tine toata săptămâna. Inginerul a scos-o din buzunar, i-a zâmbit și a vârât-o înapoi. Atunci broasca a strigat: - Fii atent domnule, dacă mă săruți, voi deveni o prințesă frumoasă, voi rămâne toată săptămâna cu tine și voi face orice vrei tu. Inginerul o scoate din buzunar, îi zâmbește și o pune înapoi. Broasca disperată devine isterică: - Măi, ce-i cu tine? N-auzi că-s o prințesă frumoasă și că voi face dragoste cu tine o săptămână?! Care-i baiul? De ce nu mă săruți odată, naibii?! Inginerul îi răspunde: - Auzi, măi, eu sunt inginer. N-am timp și chef de muieri, dar să dai de o broască vorbitoare... asta chiar e interesant!