Când să joace...

La cât mă pricep eu la sport în general şi la fotbal în special, am convingerea că dincolo de talent, de tenacitate, de abnegaţie, un rol extrem de important îl are continuitatea. Întreruperea activităţii din indiferent ce cauză (accidentare, lipsa de formă, suspendare, probleme familiale care te împiedică să te concentrezi etc.) produce efecte în lanţ, o absență din echipăatrage o alta, mai ales dacă echipajoacă bine fără tine (iar echipa câştigătoare, se ştie din străvechime, nu se schimbă) şi uite-aşa te trezeşti, oricât de talentat ai fi şi oricât de mult s-ar fi investit în tine, că ajungi titular... pe banca de rezerve, dacă nu chiar în tribună la ora începerii meciului. Se întâmplăacest lucru cu o frecvenţă absolut năucitoare, de regulă cu fotbaliştii în care îşi pun speranţe şi cei care îi cumpără pe bani buni, şi selecţionerii de la Naţională, care vor să îi vadă mai buni de la o zi la alta şi să ştie că au pe cine conta. N-am înţeles de ce Ianis Hagi s-a cramponat de locul unde e ţinut pe tuşă, când avea oferte din câteva locuri unde era dorit: Fiorentina, Galatasaray, chiar FCSB. Şederea aia prelungită l-a scos aproape complet din formă, prezenţa lui la Naţională fiind absolut fără importanţă la ultimele apariţii. Drăgușin tot nu-şi face loc la Tottenham, iar încercărilefăcute cu el au fost eşecuri jenante, soldate cu faze decisive pentru adversari sau cu eliminări. Alaltăieri, nici titularii obişnuiţi, Mihăilă şi Man, nu au mai fost titulari la Parma, neexistând nicio explicaţie plauzibilă, cu atât mai mult cu cât ambii au fost buni în meciurile Naţionalei cu Cipru şi Lituania. În perspectiva preliminariilor C.M. din 2026, faptul ca piesele de bază ale Naţionalei când să joace... au alte preocupări este chiar îngrijorător. Iar soluţii nu se întrevăd.