Calificare sau imagine în politică?

Prestația politicienilor ne face să credem că această meserie (profesie?) nu necesită o calificare specifică, ci doar un talent nativ (sau mai multe) precum nonșalanța de a susține o idee în care nu crezi. Această impresie este falsă, mai ales dacă vorbim de politicieni de anvergură, "cu priză" la public și succes (sau "succesuri", după o clasică în viață) pe o perioadă lungă. Și aici mă refer la "oameni de Stat" a căror activitate a influențat decisiv evoluția unei națiuni și chiar a întregii planete. În istoria națională am avut oameni de stat de anvergură, precum regii Carol I și Ferdinand, regina Maria, Brătienii, Maniu sau Regele Mihai. La nivelul sfârșitului de secol 20 s-au remarcat pe plan mondial președinții Reagan și Gorbaciov sau Papa Ioan Paul al II-lea, care au contribuit la încheierea războiului rece fără victime.

Trecând de la istoria ultimilor 100 și ceva de ani la realitatea prezentă, ne lovește o "tristețe iremediabilă", cum ar spune poetul. Cu excepția celor care s-au implicat decisiv în aderarea României la UE și NATO, cea mai frumoasă performanță din istoria modernă a țării, nu mai cunosc (dumneavoastră?) oameni politici dedicați și profesioniști pe scena națională. Oastea de ”strânsură” din politica românească are un singur scop în viață, câștigarea următoarelor alegeri. Aceștia sunt oameni politici (politruci?!?) și nu "oameni de stat", care au intrat în istorie având merite deosebite în evoluția României. Și ei au dovedit calificare pe lângă patriotism!

Ce cunoștințe sunt necesare unui aspirant la calitatea de politician calificat și de succes? Sunt absolut obligatorii cunoștințe temeinice de istorie, geografie, literatură, geopolitică, dar și sociologie și psihologie la nivel peste medie. Nu poate fi un politician reprezentativ cel care nu stăpânește măcar două limbi de circulație mondială. În plus, pe "persoană fizică", cum spunea un "fel de politician", cel care se lansează într-o astfel de carieră trebuie să fie echilibrat, responsabil, dedicat și să aibă o abilitate nativă de a comunica (convinge, mai precis).

După ce ați citit cele de mai sus probabil ați început să râdeți și vă dau perfectă dreptate. Totuși, demnitarii (conducătorii) trebuie să fie "crema națiunii" pentru că deciziile și acțiunile lor ne influențează viața personală, dar și destinul național.  Politica atât de hulită are un rol prea important în societate încât să o lăsăm la mâna unor demagogi fără minte și scrupule, unor semianalfabeți care nu sunt capabili să completeze un formular de cerere sau nu pot încheia o frază fără a o "împodobi" cu o înjurătură sau o referire cu tentă sexuală. "Contribuția" acestor indivizi la imaginea țării pe plan internațional este de "inestimabilă valoare teoretică și practică", rivalizând cu cea a activiștilor din anii '50. Discrepanța imensă între calitățile necesare ale politicienilor și realitatea prezentului este acoperită de tupeu, manipulare grosolană, promisiuni absurde și mită electorală menite să ne prezinte imaginea unor politicieni fabricați în laboratoarele păpușarilor politici interni și externi. Imaginea falsă, nu calitate umană și profesională! În prea multe cazuri! Când vor conduce vârfurile  intelectualității române țara? Vor fi nepoții noștri? Sau ai "lor"?

Dan Strutinschi