“Bieţii alegători”

„Oraşul Suceava şi administraţiunea lui viitoare”

„Administraţia comunală a fost la noi până acuma una dintre cele mai rele, condusă de indolenţă şi de interese personale şi nicidecum de consideraţiuni ale causei; scim de aceea prea bine, că multe greutăţi în privinţa aceasta sunt de învins pentru a pute pune lucrurile în bună stare...Până ce va fi în stare administraţia oraşului să ni dee aer bun, apă şi lumină bună, până ce va pute aceasta să hotărască asupra realisării condiţiunilor pentru salubritatea comună, ea va trebui să se îngrijească înainte de toate ca să-şi înmulţească isvoarele de venituri...Oraşul nostru având proprietate o moşie de 1543 de jugere întrebarea se impune de la sine înainte de toate cum trebue administrată această moşie, ca să aducă folosul cel mai mare oraşului şi particularilor membri comunali”.

„Revista Politică”, Anul II, nr. 12, Suceava, Noemvre 1887.

“Bieţii alegători”

“Când văzură alegătorii, cei dinlountru, că mulţi sunt strigaţi, cari aşteptau în zădar afară, ca să poată întra, rugară pe cei de la masa verde ca să îngăduie ca ei să fie lăsaţi înlountru, că e doară alegere liberă şi, deci, fiecare alegător are dreptul să fie de faţă când i se citeşte numele. Dar degeaba li fu toată rugarea, căci comisarul, înfuriat, se răsti cătră ei să tacă, căci, altmintrelea, pe loc îi dă afară. Şi bieţii alegători români trebuiră să înghită noduri, căci jandari cu baionete pe puşcă stăteau în spatele lor, gata a împlini orice poroncă, atât de liberă alegere mai era”.

“Deşteptarea” (Supliment), nr. 49 din 18 noiembrie 1900.