„Bâlciul” rețelelor sociale, în dezbatere la Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării din cadrul USV

Impactul mediilor digitale în transformările actuale din politică a fost discutat, marți, la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, în cadrul dezbaterii Educația politică și cultură civică în era digitală, organizată de Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării. După o perioadă în care scena politică din România a fost zguduită de neliniște și răsturnări de situație, această dezbatere a fost cât se poate de actuală. Prezența unor specialiști din domeniul comunicării și comunicării politice, precum conf. univ. dr. Antonio Momoc, de la Universitatea din București, și lector univ. dr. Arthur Suciu, de la Universitatea „Ștefan cel Mare”, a oferit o perspectivă nuanțată asupra modului în care tehnologia modelează cultura civică și politică contemporană.

Dezbaterea s-a axat pe polarizarea acută a spațiului public și criza de dialog, față în față cu  accesul practic nelimitat la informație.

Conf. univ. Antonio Momoc a subliniat că valorile fundamentale și nevoia de actualizare devin tot mai afectate de polarizarea generată de platformele digitale „pentru că războaiele culturale, care au loc în momentul de față, în viața noastră privată și publică, accentuate de nemulțumiri și frustrări, sunt ultraacutizate prin polarizare, prin algoritmizare, prin consumul algoritmizat de informație”.

Discuțiile au arătat că algoritmii, care structurează și accentuează polarizarea, nu sunt interesați de adevăr sau de binele comun al societății, ci de captarea atenției utilizatorilor, la mijloc fiind scopuri pur economice. În acest fel, publicul este adesea prins în bule informaționale, care se creează după preferințele de consum media, ceea ce duce la fragmentarea spațiului public și subminează dialogul democratic.

Lector univ. Arthur Suciu a completat această perspectivă, evidențiind că mediile de comunicare nu sunt singurii factori care au generat crize politice sau sociale: „Și în anii ’30 a existat o criză politică și socială, și nu exista TikTok sau Facebook”. Prin urmare, digitalizarea și mediile online sunt doar un catalizator, nu și o cauză exclusivă care generează crize.

Polarizarea accentuată devine un produs direct al spațiului online, care operează în baza unei logici economice, nu etice. Această dialectică, între tehnologie ca factor perturbator și realitățile sociale profunde, este esențială în a înțelege care sunt provocările contemporane și dinamica de mișcare a întregii societăți. Încotro ne îndreptăm?

Rețelele sociale sunt departe de a fi doar simple platforme de divertisment. În opinia lui Antonio Momoc, rețelele sociale sunt mai degrabă un „bâlci”, o „piață de promovare”, unde fiecare își expune la tarabă ceea ce are de oferit, indiferent de calitate: „Rețelele sociale trebuie văzute ca un bâlci, nu ca o sursă de informație. Un bâlci sau târg, o piață, un market unde fiecare vinde și își expune marfa”.

Problema care se pune, în acest caz, ține de calitate. Iar dacă vorbim de calitate pe rețelele de socializare, atunci problema este că algoritmii favorizează un conținut de proastă calitate, cu rolul de a atrage atenția, de a distra și nu de a educa. Momoc a folosit o metaforă sugestivă pentru a descrie fenomenul respectiv: „Unii vin cu marfă expirată, alții cu junk food, iar alții cu produse de calitate”.

Pe de altă parte, Suciu a arătat că publicul migrează către aceste medii, în căutare de informații, din cauza lipsei de relevanță a presei mainstream: „S-a ajuns la o presă mainstream fadă, lipsită de capacitatea de a critica societatea și care, la un moment dat, devine complet neinteresantă pentru oameni, pentru ceilalți, care găsesc știri mai interesante, chiar dacă din zona conspiraționistă sau din alte zone ciudate, pe rețelele de socializare online”.

Acest cerc vicios, în care presa este percepută ca ceva irelevant, iar alternativele sunt adesea nocive, „junk food”, ilustrează fragmentarea profundă a spațiului public. Ce soluții avem în fața acestor provocări? Dezbaterea a accentuat că educația politică și cultura civică trebuie să devină priorități strategice în educarea maselor. Dar educația trebuie să meargă dincolo de simple competențe digitale. Este necesară o reformulare a valorilor fundamentale și o revigorare a încrederii în ceea ce înseamnă presă, autorități și angajament civic. Așa cum remarca Suciu, crizele sociale, economice sunt inevitabile, dar modul în care le gestionăm depinde de maturitatea noastră civică și politică.

Filosofic vorbind, această dezbatere ridică întrebări profunde despre natura umană în era digitală. Oare suntem cu adevărat victimele algoritmilor sau, mai degrabă, ale propriei noastre incapacități de a ne adapta? Polarizarea, fragmentarea și criza valorilor nu sunt fenomene noi, ele au existat sub alte forme de-a lungul istoriei. Totuși, ritmul și intensitatea cu care au început să se manifeste au fost amplificate de tehnologie.

Este fascinant cum mediul online, deși inițial perceput ca un proces de libertate, de dezvoltare și de salt tehnologic, a ajuns să funcționeze ca un „gardian” al propriei noastre gândiri, menținându-ne captivi într-un cerc vicios de consum informațional și divertisment. În acest context, educația politică devine nu doar un instrument de educare, ci și un imperativ kantian, care trebuie urmat. Nu putem rupe acest cerc vicios fără o înțelegere profundă a mecanismelor care ne guvernează comportamentul online și offline.

După această dezbatere, mulți dintre cei prezenți au rămas cu întrebări la care nu se răspunde deloc simplu. Cum putem reconstrui spațiul public ca loc al dialogului și al colaborării? Cum putem folosi tehnologia pentru a uni, nu pentru a dezbina?

Cristian REZNIC