Constantin MOLDOVAN
Astăzi, 28 noiembrie, este ZIUA BUCOVINEI!
Toți cei care trăim în frumoasa ,,Țară a fagilor” - și nu numai noi - ne îndreptăm gândurile înspre cei care, punând iubirea de neam mai presus de orice, au făcut posibilă reîntoarcerea acestei binecuvântate regiuni românești la patria mamă în 15/28 noiembrie 1918.
Să ne plecăm frunțile în memoria celor ce au scris, cu sângele lor, istoria acestui meleag de poveste, să nu ne uităm valorile și să rămânem aceiași oameni mândri - urmași ai dacilor liberi! - civilizați și primitori, cu credință în puterea binelui…
La mulți ani, BUCOVINA!
SONET PENTRU BUCOVINA
Aici e Țara codrilor de fagi,
Ținut de basm, cu turme de mioare,
Cu dealuri și păduri scăldate-n soare,
Cu oameni mândri și prieteni dragi.
Aici e Putna lui Ștefan cel Mare,
Lăcaș de-nchinăciune pentru magi
Și pentru cei ce-și poartă în desagi
Averea pentru viața viitoare.
Și tot aici e roșul de Humor
Și Voronețul nostru, -al tuturor,
Prieteni buni, aici mi-e rădăcina;
De-aceea vă invit, că nu-s sihastru,
În Țara mea de fagi, cu cer albastru:
Hai, bateți palma...Pentru Bucovina!
(Constantin MOLDOVAN)
Duminică, 1 DECEMBRIE, sărbătorim ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI!
Îmi este tot mai greu să înțeleg de ce nu putem fi, mereu, la fel de patrioți, la fel de înflăcărați de sentimentul apartenenței la neam, la fel de pătrunși de trăiri înălțătoare, fără a aștepta, neapărat, ziua de 1 DECEMBRIE pentru a clama iubirea de moșie și mândria de a fi români, entuziasmați de ideea unei solidarități care, oricum, de mult nu mai există. Această zi ar trebui să fie doar o continuare festivă a unei realități cotidiene colorate în roșu, galben și albastru, un prilej de manifestare a dorinței și bucuriei de a fi împreună, sfidând mașinațiuni obscure și granițe nedrepte.
Corect ar fi să îndoim mai des genunchii sufletului în onoarea celor care s-au jertfit, de-a lungul timpului, în numele românismului și să încercăm, fiecare după putere, să fim soldați credincioși țării, dincolo de false ideologii și de interese meschine…
La mulți ani, ROMÂNIA!
SUNT ROMÂN
Eu sunt român și mai întâi de toate
Pământul țării mele îl sărut,
Dar nu-nțeleg de ce nu se mai poate
Să facem toți, în jurul țării, scut.
De ce atâta ură, dezbinare,
De ce un crez nu poate-a ne uni
Când știm că viața este trecătoare
Și nu avem mai multe Românii?
Se răsucesc strămoșii în morminte,
Răcnesc nepoții, încă nenăscuți,
Când ne pătrunde răul din cuvinte
Și ne zâmbim absurd de prefăcuți.
În lumea asta, prea de tot nebună,
Să nu ne vindem sufletul pe bani,
Iar moștenirea noastră, cea străbună,
S-o ducem mai departe peste ani.
Și-ncrezători, în ciuda rătăcirii,
Să ne-mbrăcăm, de mâine dimineață,
În straiele iertării și iubirii...
Popor român, trezește-te la viață!
(Constantin MOLDOVAN)
Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!