„Acest loc minunat”

O carte pe zi: „Acest loc minunat”

Autor: Barbara O'Neal

Traducător: Oana-Ancuța Cristinoiu

Apariție: 2023

Nr. pagini: 392

Editura: Niculescu

Descriere

Când Augustus Beauvais moare, patru femei se confruntă cu pierderea, furia, durerea și, nu în ultimul rând, cu misterul morții faimosului bucătar.

Meadow, fosta soție cu care Augustus și-a construit un imperiu, continuă să se lupte cu infidelitățile lui, care au pus capăt căsniciei lor de douăzeci de ani. Maya, fiica lui care a ieșit recent de la dezintoxicare, este neiertătoare. Norah, cea mai recentă iubită a lui, și-a abandonat cariera pentru o dragoste neașteptată. Rory, fiica lui Meadow, reprezintă vocea calmului și a rațiunii într-un cor de nemulțumire.

Secrete vechi ies la iveală atunci când poliția începe să investigheze modul în care celebrul chef și-a pierdut viața.

Ce spun criticii

„De fiecare dată când iau o carte de Barbara O'Neal, este ca și cum aș lua un masterclass în crearea unor personaje unice, complet rotunjite. Această carte nu face excepție și, ca și în cazul celorlalte lucrări ale ei, proza ​​ei îl va duce pe cititor într-o lume bogată de culori, mirosuri și mâncare. Nu sunt deseori emoționată până la lacrimi, dar există o scrisoare în această carte care m-a dus acolo, așa că și asta este ceva special. Recomand cu încredere.” (Jamie beck, autoare)

„Cei mai mulți dintre noi cunosc pe cineva ca Augustus, un bărbat a cărui personalitate carismatică este mai mare decât viața, la fel ca dragostea, empatia și misterul lui. Ceea ce face atât de bine autorul este să creeze personaje care sunt atât de multidimensionale încât se simt ca niște oameni adevărați pe care îi cunoști.” (Jill Anderson, autoare)

Frânturi din „Acest loc minunat”

„Primul meu impuls a fost să dau foc la tot, dar niciun locuitor din California nu ar da foc vreodată la ceva, nici măcar dacă ar fi amețit de băutură, furie şi de o nevoie disperată de răzbunare.”

„Librăriile pot rezolva orice problemă, cel puțin pentru o vreme. Era umed şi prea cald înăuntru, luminile strălucitoare contrastau cu fondul zilei cenuşii, şi totul mirosea a hârtie şi a lipici şi a praf şi a oameni şi a lână umedă şi a cafea care fierbea undeva. Numai acest loc al minunilor mă putea linişti.”

„La reabilitare mă simt în siguranță. Aici sunt protejată de tentații, de emoții puternice, de tot ceea ce mă poate face să derapez.”

„În întuneric, țin telefonul în palmă, întrebându-mă cum să le dau vestea fiicelor mele, Rory şi Maya. Mai ales Mayei, care mai are două săptămâni până să iasă de la dezintoxicare. Oare asta o va deraia complet?”