|
|
|
Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.
Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.
(27 apr 2013, 12:06:59
Furată, pângărită de… ( cred ) alţi “români”
Văd cum naţia mi-e desculţă şi-umilită
Plâng fiindcă slugile-s în ţoale de stăpâni
Distanţa dintre noi e muta din tăcere
Pecetea sufletului românesc e urinată
Şi totuşi sunt român ( zic, cu plăcere)
Român captiv într-o ţară sechestrată
Egeria dreptăţii nu-i nici măcar pe buze
Lacrimile-mi fug pe faţă, dar …tac
Deşi nu-i război îs 22 milioane de obuze
Şi totuşi sunt român. Ce să fac ?!
Ca o ruşine patentată a unei naţii
Au devenit românii cinstiţi…de aici
Tribunalele noastre-şi judecă fraţii
Iar copii-i batjocoresc public pe bunici
Şi totuşi sunt roman. Da, da’ nu mi-e bine
Căci ţara nu mă iubeşte, în “chirie” stau
Şi sunt vândut străinului .. fără ruşine
Iar banii nu-i iau, NU. EU TRE’ SĂ DAU
Mă simt infinit de mic, de ce oare ?
Căci sunt (nu-i aşa ?! ) român în ţara mea
De ce nu mă simt bine ? de ce mă doare ?
De ce eu să dau lacrimile iar altu’..elicea ?
Cu mâinile-mi ţin picioarele ..de-a nu emigra
I am fucking angry !!! nu stau că-s român
Stau insistând să-mi fie bine-n ţara mea
Dar..dacă vor pleca toţi, eu… cu cine rămân ?