Ce ne-ar spune Sfântul Ilie?

La mijlocul lui iulie proslăvim pe unul dintre cei mai cunoscuți sfinți, singurul dintre cei 16 profeți ai Vechiului Legământ căruia Biserica i-a rezervat o cinstire deosebită, marcată în calendar cu roșu. Sunt profeți care au scris despre anumite aspecte din viața Mântuitorului Hristos, însă doar Ilie are acest privilegiu, deși el nu a consemnat nimic în scris. Viața sa cu totul specială – o prefigurare a vieții Mântuitorului – i-a făcut pe Sfinții Părinți alcătuitori ai rânduielilor noastre ortodoxe să-i consacre o zi de pomenire.
Știm, din dumnezeieștile scripturi, că Prorocul Ilie nu a fost mușcat de fiorul morții ci, înălțat cu trupul la Cer, așteaptă, într-o atemporală și tainică existență, să coboare printre noi, spre a-și împlini misiunea de „al doilea mergător înainte al venirii lui Hristos”, după cum mărturisește troparul sărbătorii. Nu avem o explicație concretă a alegerii cinstirii zilei sale în toiul verii. Poate, știind puterea mijlocirii sfântului la tronul lui Dumnezeu pentru ajutor în vreme de secetă, Părinții de odinioară i-au rânduit slujba în mijlocul lui iulie, tocmai pentru a-l face un aliat la Cerescul Părinte pentru ploi liniștite, aducătoare de belșug. Probabil că tot din pricina acestei nemaiîntâlnite situații din calendar, poporul român evlavios a urzit o interesantă poveste despre ziua Sfântului Ilie: „Se zice că Prorocul Ilie Îl tot întreba pe Dumnezeu: «Zi-mi, Doamne, când este ziua mea?», dar Cel Atotputernic îi răspundea: «Mai este Ilie până atunci, mai este…» La câteva zile după 20 iulie, Sfântul Ilie își face iarăși apariția în fata Domnului, repetându-și nedumerirea: «Te rog, Doamne, spune-mi și mie, mai am mult de așteptat până la ziua mea?». Dumnezeu Se uită la el cu bunăvoință, zicându-i: «Apoi, dragul meu, ziua ta tocmai a trecut!»”. Poate că ziua de care vorbește legenda să fie chiar ziua în care Ilie, Prorocul, se va întoarce pe pământ.
Dar pentru că am adus vorba de acest eveniment cu totul unic în istoria umanității, să amintim de cuvintele Sfintei Scripturi: Ilie și Enoh vor reveni printre oameni în zilele de dinaintea celei de-a Doua Veniri a Mântuitorului, predicând momentul cutremurător al Judecății și biciuind urzelile lui Antihrist, prin care mulți vor fi înșelați. Statornicilor în credință Sfântul Ilie le va da curaj, putere și necurmată nădejde întru cuvintele Mântuitorului: „Slugă bună, credincioasă, intră întru bucuria Domnului Tău”.
În tot acest răstimp, va avea răgaz berechet să ne vorbească tuturor. Vă propun un exercițiu de imaginație: cum ar fi dacă dumnezeiescul Proroc ar participa la o ședință a Parlamentului României, reunit într-o sesiune menită să aprobe o lege contravenind credinței multiseculare a neamului nostru? Ce le-ar zice? Dar dacă ar fi de față când unii, aflați în bejenie față de valorile sfintei noastre Ortodoxii, ar continua să denunțe ori să calomnieze cu aceeași îndârjire Biserica și pe slujitorii ei? Va aproba pe cârmuitorii noștri lumești, care făgăduiesc una, dar fac cu totul altceva? Cu aceeași preocupare să ne întrebăm: ce ne-ar spune nouă, slujitorilor sfintelor altare, care nu ne-am ridicat la înalta chemare sacerdotală? Celor ce nu am predicat cu toată ființa învățăturile lui Hristos? Celor care nu s-au îngrijit de turma încredințată spre păstorire, ce cuvinte le va adresa? Pe călugării și călugărițele care și-au uitat voturile monahale, lăsându-se copleșiți de felurite ispite, cu ce vorbe îi va întâmpina? Dar profesorii care și-au neglijat misiunea de a lumina, oare cum îl vor privi pe Sfântul Ilie în ochi? Medicii, asistentele, infirmierele din spitale care și-au încălcat chemarea sfântă de a sluji vieții, cum vor fi socotiți de Omul lui Dumnezeu? Cum îi va privi pe judecătorii care nu au dovedit nepărtinire, osândind oameni nevinovați? Celor bogați care au uitat ce este mila, îndurarea, compasiunea, ce le va spune? Pe săracii leneși, pătimași, credeți că-i va felicita? Dar pe copiii care-și necinstesc părinții? Mamele ce-și ucid pruncii, oare vor fi trecute cu vederea? În fine, poporului român, „dreptmăritor creștin” care, în timp, a odrăslit în Biserica neamului atâtea mlădițe de sfințenie, dar care tot mai mult se îndepărtează de Dumnezeu, aruncându-se în mrejele secularizării, ce vorbe tăioase îi va adresa?
Până la venirea sa fizică, Sfântul Ilie este printre noi, ne privește cu bunătate, dacă împlinim voia Domnului, dar și cu asprime, cât timp rătăcim de la chemarea cerească. Din icoană, tuturor ne șoptește aceste lucruri, dojenind, îndreptând pe cei hoinari de la drumul mântuirii dar, deopotrivă, miluind pe toți cei care se lasă cârmuiți în viața lor de dorul după Cer.
Rămâne doar ca noi să dobândim „urechi de auzit”.
(Arhimandritul Mihail Daniliuc, Sursa: Doxologia.ro)