Omul creat după chipul lui Dumnezeu

Sfântul Grigorie Teologul, interpretând textul din Facerea despre crearea omului, spune: „Cuvântul lui Dumnezeu, luând o bucată din pământul de curând creat, a modelat cu mâinile Sale nemuritoare chipul nostru și i-a dat viață: căci duhul pe care i l-a insuflat este o revărsare din dumnezeirea cea nevăzută. Astfel, din țărână și din suflare, omul a fost creat chip al Celui nemuritor, căci atât într-unul (trup), cât și în celălalt (suflet) stăpânește firea cea duhovnicească. Tocmai pentru aceasta, în calitatea mea de pământ, eu sunt legat de viața mea de aici, dar, fiind și părticică dumnezeiască, port în mine dorul după viața viitoare.”
Cartea Facerii, în care Dumnezeu vorbește la plural despre hotărârea de a crea pe om după chipul dumnezeiesc (Facerea 1, 26-27; 5, 1; 9, 6), arată atât prezența chipului lui Dumnezeu în om, precum și legătura acestuia cu Sfânta Treime. Calitatea omului de chip al Sfintei Treimi, subiect conștient și liber, capabil și doritor al relației de comuniune, se subliniază în faptul că se vorbește de chip în legătură cu crearea omului ca pereche. „Și l-a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; bărbat și femeie” (Facerea 1, 27). Mântuitorul Însuși confirmă aceasta prin răspunsul dat fariseilor: „N-ați citit că Acela Care i-a făcut de la-nceput, bărbat și femeie i-a făcut?” (Matei 19, 4; Marcu 10, 6), întărindu-l chiar prin afirmația că „cei doi vor fi un trup” (Matei 19, 5; Marcu 10, 8) prin desăvârșirea legăturii lor în Biserică.
Sfântul Grigorie de Nyssa înțelege prin cuvintele „Să facem om după chipul Nostru” că Sfânta Treime a fost Aceea Care S-a exprimat în formă plurală. Mai mult, Sfântul Grigorie aduce crearea omului după chipul Treimii ca argument în favoarea susținerii unității de ființă a Persoanelor Sfintei Treimi împotriva anomeilor. Teologia Sfântului Grigorie, pe lângă faptul că sprijină învățătura despre Sfânta Treime, vine și afirmă calitatea omului de subiect sau persoană. Aprofundând această însușire, Sfântul Grigorie de Nyssa spune că omul este subiect sau persoană care ipostaziază natura umană și care face posibilă relația comunitară între cei care poartă chipul lui Dumnezeu.
Vladimir Lossky, comentând textul scripturistic: „Și l-a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; bărbat și femeie” (Facerea 1, 27), arată că: „taina singularului și pluralului în om reflectă taina singularului și pluralului în Dumnezeu; după cum principiul personal în Dumnezeu cere ca natura unică să se exprime în diversitatea Persoanelor, la fel și în om, creat după chipul lui Dumnezeu. Natura umană nu poate fi cuprinsă într-o monadă. Ea reclamă nu solitudinea, ci comuniunea, diversitatea benefică a iubirii.”
Susținând același adevăr, părintele Dumitru Stăniloae pornește în argumentarea sa de la faptul că Dumnezeu este subiect și că „omul înfățișează chipul Lui tocmai în acest titlu de noblețe al ființei Lui”. Această calitate a omului presupune conștiință de sine și dorință de înțelegere a celorlalte conștiințe și a sensului tuturor lucrurilor. Astfel, omul se experiază pe sine ca subiect al sensurilor și al vieții, prin relație cu lumea, dar mai ales cu semenii săi. În această dinamică, subiect-relație de intersubiectivitate, înțelege părintele Stăniloae calitatea omului de chip al Sfintei Treimi.
(Pr. Ciprian Florin Apetrei, Ziarul Lumina)