Nu de multe ori am avut ocazia să vedem tricolorul înălțându-se deasupra drapelelor altor state și să ne auzim imnul național pe podiumul celor mai importante competiții internaționale.
De ani de zile, însă, canotajul este unul dintre sporturile care au adus cele mai multe medalii României, la Europene, la Mondiale ori la Olimpiade.
Culmea, ca un paradox tradițional deja, în România nu există o pistă de canotaj pe care se pot organiza competiții internaționale.
Printre componentele renumitei deja bărci de opt plus unu a României se află și Irina Dorneanu, o tânără din Zvoriștea, care în ultimii ani și-a adăugat în palmares patru medalii de aur la Europenele de canotaj.
„Era perfectă pentru canotaj”
Povestea tinerei campioane a început în urmă cu aproximativ opt ani, când un antrenor de la Iași, Sorin Băhnărel, sucevean și el la origini, a mers pe la mai multe școli din mediul rural încercând să selecteze copii care să practice canotajul. Era primul an al lui de antrenorat și prima selecție. A plecat dis-de-dimineață prin județ, însă după mai multe școli vizitate își pierduse din optimismul cu care pornise la drum.
A ajuns însă la școala generală din Buda – Zvoriștea.
„Mi-amintesc că era o doamnă directoare care mi-a spus că nu, nu, nu avem nimic din ce căutați, cu calitățile respective, totuși mi-a dat voie, am intrat în clasă și îmi amintesc că Irina stătea în prima bancă și era perfectă pentru canotaj”, povestește Sorin Băhnărel.
Ne-am întâlnit la Baza nautică Dorobanți de la Iași, acolo unde a și pregătit-o pe Irina în primii ei ani de canotaj.
„Am fugit de domnul antrenor. Am luat-o pe după școală, să nu mă găsească”
Tânărul antrenor își mai amintește că nu i-a fost deloc ușor să o convingă pe Irina și mai ales pe părinții ei ca aceasta să practice sportul care avea să o ducă pe fetița blondă din Zvoriștea pe podiumul marilor competiții internaționale.
„Atunci, am fugit de domnul antrenor. I-am zis că termin orele și ne întâlnim după, însă am fugit, am luat-o pe după școală, să nu mă găsească. După vreo două ore îl văd la poartă cu doamna dirigintă”, râde Irina amintindu-și acea zi.
Cornel Dorneanu, tatăl Irinei, nu poate uita nici el ziua când s-a trezit la poartă cu antrenorul care voia să-i ia fata de acasă: „A venit un profesor: «Bună ziua, uitați, am cunoscut-o pe Irina, vrem să o luăm la sport». Eu aveam treabă pe aici, chiar nici nu l-am băgat în seamă, fugi dom’le de aici, noi am investit mult în Irina, vrem să facă școală. Irina a fost premiantă din clasa I până în clasa a VIII-a, chiar a luat premiul I cu coroniță în fiecare an”.
Deși alți antrenori poate ar fi renunțat, Sorin Băhnărel a revenit a doua zi și a insistat pe lângă aceștia să o lase pe Irina măcar o săptămână-două, într-un stagiu de pregătire, să vadă dacă îi place.
Tatăl, nu și nu, însă – și mi-e greu să o recunosc – femeile au ultimul cuvânt. Mariana Dorneanu, mama Irinei, și-a convins soțul să-și lase fiica o săptămână-două, să vadă cum se descurcă.
Irina nici măcar nu știa să înoate pe atunci, dar a acceptat și a luat-o ca pe-o vacanță.
„De la două săptămâni se fac opt ani îndată și nu am mai plecat”, îmi povestea în urmă cu aproape o lună Irina.
Am găsit-o acasă, la Zvoriștea. Peste câteva zile, pleca din nou la Complexul Sportiv Național Orșova, unde stă în cantonament aproape 11 luni din 12.
Părinții Irinei: „Veneam plângând de la Iași”
Cu singurul lor copil departe de casă, la Iași, părinților Irinei nu le-a fost deloc ușor.
„Mergeam la Iași o dată pe săptămână sau la două săptămâni. Veneam plângând de acolo. Ea era în clasa a VIII-a, noi am rămas acasă, singuri, vă dați seama ce era în sufletul nostru”, își amintesc Mariana și Cornel Dorneanu.
Nici Irinei nu i-a fost ușor. Școală, două antrenamente pe zi și, a doua zi, de la capăt.
„Program strict, ca-n armată practic”, zâmbește Irina, amintindu-și de „garnizoana” de la Dorobanți.
„Prima medalie am luat-o după șapte luni de canotaj. Țineam la ea ca la tot aurul de pe lume”
Rezultatele însă nu au întârziat să apară, iar lacrimile de atunci ale părinților s-au transformat într-unele de bucurie.
„Irina, un caracter deosebit, personalitate deosebită, o ambiție extraordinară, și asta a făcut-o în primele șase luni de canotaj deja să fie printre primele sportive din țară”, completează Sorin Băhnărel.
„Prima medalie am luat-o după șapte luni de canotaj. Țineam la ea ca la tot aurul de pe lume”, rememorează Irina.
Iar medaliile au început să curgă. La juniori a fost cea mai bună canotoare ani la rând, fiind multiplă campioană națională și balcanică și mai mereu pe podiumul Europenelor și Mondialelor, rezultate care au propulsat-o, în 2010, în lotul olimpic de canotaj al României și, mai apoi, în cea mai râvnită barcă a canotoarelor din țară, barca de opt rame plus cârmaci.
Ioan Lazariuc, antrenor emerit de canotaj: „Este una dintre cele mai valoroase sportive din Moldova”
În ultimii ani, Irina Dorneanu a câștigat patru medalii de aur la Europenele de canotaj, cu barca de opt plus unu.
În palmaresul ei sunt medalii de aur la campionatele naționale atât de tineret, cât și de seniori, urcând și pe podiumul altor competiții internaționale de renume în sporturile nautice.
Ioan Lazariuc a fost și el unul dintre antrenorii care au adus-o pe Irina în elita canotajului românesc, pregătind-o pe sportivă, alături de Sorin Băhnărel, la Baza nautică Dorobanți de la Iași.
„În momentul de față, după mine, este una dintre cele mai valoroase sportive din Moldova. O ambiție ieșită din comun a făcut-o să ajungă la aceste rezultate deosebite pe care le are”, declară Ioan Lazariuc, fostul antrenor emerit de canotaj, care astăzi administrează Baza Nautică Dorobanți.
Lazariuc consideră că pentru Irina Dorneanu va mai cânta imnul național al României la următoarele mari competiții care vor urma: „Este încă tânără pentru canotaj. Eu zic că o să participe la cel puțin încă două olimpiade și sunt convins că o să ia și medalie”.
Absolventă a Facultății de Educație Fizică și Sport, Irina își dorește să obțină la seniori și o medalie la Mondiale și una la Olimpiadă, singurele care îi lipsesc din palmares.
Până atunci, însă, de un singur lucru să fii sigură, Irina!
La marile competiții de canotaj care vor urma vom fi mult mai mulți care vom sta în fața televizoarelor. Îți vom ține pumnii și ne vom mândri cu suceveanca noastră.
Palmaresul Irinei
Irina Dorneanu este componentă a Lotului Olimpic de Canotaj al României din anul 2000 până în prezent. Palmaresul Irinei vorbește de la sine despre performanțele sportivei noastre.
2006-2007- Multiplă campioană națională juniori
Vicecampioană balcanică, Turcia
2008 – Multiplă campioană națională juniori
Locul 2 Campionatul Mondial juniori, Austria
Dublă campioană balcanică, Bulgaria
2009- Dublă campioană națională tineret
Locul 3 Campionatul European seniori, Belarus
Locul 3 Campionatul Mondial tineret, Cehia
2010- Dublă campioană națională tineret
Locul 2 Campionatul național seniori
Locul 4 Campionatul Mondial tineret, Belarus
Locul 11 Campionatul Mondial seniori, Noua Zeelandă
2011- Dublă campioană națională tineret
Locul 2 Campionatul național seniori
Locul 4 Campionatul mondial seniori, Slovenia (proba 4x)
Locul 10 Campionatul mondial seniori, Slovenia (proba 8+1)
Campioană Europeană seniori, Bulgaria
Locul 3 Regata de Cupă Mondială, Germania
2012- Campioană națională de tineret si seniori
Locul 4 Jocurile Olimpice, Londra, Marea Britanie
Campioană europeană seniori, Italia
Locul 6 Regata de Cupă Mondială, Serbia
2013- Campioană și vicecampioană națională seniori
Campioană europeană seniori, Spania
Locul 2 Regata de Cupă Mondială, Elveția
2014- Campioană Europeană seniori, Serbia
