Cinstirea Sfintei Icoane „Prodromița“ de la Muntele Athos

„Veniți acum să dănțuim în duhovnicești cântări, o, iubitorilor de praznic! Și cu credință să prăznuim, cinstind pomenirea înfricoșatei și preaslăvitei minuni a Maicii lui Hristos Dumnezeu, care, cu negrăit chip, și-a închipuit dumnezeieștile fețe pe sfânta sa Icoană, de la care primim tot felul de tămăduiri“. (stihiră din cadrul Laudelor de la Utrenie).
În data de 12 iulie se face pomenirea Sfintei Icoane Prodromița, făcătoare de minuni, care se află la Muntele Athos, în patrimoniul Schitului Prodromu.
Numeroase icoane, copii după aceasta, se găsesc în multe locașuri de cult din țară. În Transilvania, mănăstirea închinată Maicii Domnului de la Măgura-Jina, județul Sibiu, își sărbătorește pe 12 iulie cel de-al doilea hram, al icoanei nefăcute de mână „Prodromița“.
Chipul Maicii Domnului și cel al Pruncului Iisus au nuanța grâului, asemănându-se foarte mult cu descrierea rămasă de la Sfinții Epifanie și Nichifor, care au lăsat posterității un portret al Fecioarei. Conform celor spuse de Cleopa Paraschiv („Icoana nefăcută de mână omenească Prodromița“, Editura Panaghia), există mărturii care atestă că Sfintele Fețe se schimbă miraculos, uneori întunecându-se, alteori luminându-se. Se mai afirmă că icoana a fost analizată științific prin cercetare la microscop, fără să fie găsite urme de pensulă.
Un document din arhiva Schitului Prodromu, datat la 29 iunie 1863, arată: „Eu, Iordache Nicolau, zugrav din târgul Iași, am zugrăvit aceasta sfântă icoană a Maicei Domnului cu însăși mâna mea, la care a venit o minune: după ce am isprăvit veșmintele, după meșteșugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez fețele Maicei Domnului și a lui Iisus Hristos. Privind eu la chipuri, cu totul a ieșit din potriva, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meșteșugul. A doua zi, după ce m-am sculat, am făcut trei metanii înaintea Maicei Domnului, rugându-mă să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta ei icoană. Când m-am dus să mă apuc de lucru, am aflat chipurile drese desăvârșit, precum se vede. Văzând această minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deși o greșală a fost aceasta ca am dat lustru la o asemenea minune“.
Imnografie și muzicalitate
Au fost compuse mai multe slujbe închinate acestei icoane. Cea mai recentă înregistrare este cea a „Paraclisului icoanei“, realizată de Grupul psaltic „Nectarie Protopsaltul“ din București. Una dintre ele este paraclisul alcătuit în grecește de dr. Haralambos Busias și tradus de diaconul Constantin-Cornel Coman, păstrând metrica originalului.
În anul 2007 a apărut la Editura Evanghelismos cartea de slujbă „Acatistul, Paraclisul și slujba Icoanei Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului“ al cărei autor este arhimandritul Ian Pârvulescu, starețul Mănăstirii Lainici, județul Gorj.
Troparul, alcătuit în glasul 1, exprimă purtarea de grijă a Maicii Domnului către oameni, dăruind celor ce se închină ei tămăduiri sufletelor și trupurilor: „Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, sfintei și dumnezeieștii icoanei tale cu dragoste și cu credință închinându-ne, o sărutăm mulțumind; căci prin ea celor credincioși dăruiești cu adevărat tămăduiri sufletelor și trupurilor. Pentru aceasta grăim către tine: slavă fecioriei tale, slavă milostivirii tale, slavă purtării tale de grijă, ceea ce ești una binecuvântată!“
De o frumoasă muzicalitate este condacul, alcătuit în glasul 8, al acestei sărbători: „Chipului tău, Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ne închinăm credincioșii, cinstindu-l după vrednicie; căci ne păzești și ne izbăvești din ispite și din toate relele întâmplări. Pentru aceasta mulțumind grăim ție: Bucură-te, Fecioară, nădejdea și slava creștinilor!“.
Icoanele sunt instrumentul cel mai de preț al evlaviei credincioșilor, care ajută la o cunoaștere mai desăvârșită a lui Dumnezeu, a Maicii Domnului și a sfinților. (Drd. Adrian Dobreanu, Ziarul Lumina)