Boală, sărăcie, medici puțini și suprasolicitați, oboseală, stres și nervi – aceasta este atmosfera de zi cu zi din Unitatea de Primire a Urgențelor (UPU) din Spitalul de Urgență ”Sfântul Ioan cel Nou” Suceava. Zilnic, la Urgență vin în medie 250 de oameni din tot județul, unii aduși de ambulanțe, alții de familii sau singuri, dar cel puțin în două zile din săptămână, luni și marți, numărul prezentărilor depășește lejer 300 de persoane. Care sunt consultate de unul dintre cei zece medici care lucrează în UPU, plus trei pediatri care se ocupă exclusiv de copii. Copii care reprezintă peste o treime din pacienți.
În tura de noapte, când vin în medie 60-70 de pacienți, secția poate asigura doar doi doctori. Raportat la numărul de pacienți, în UPU ar trebui să mai fie încă zece medici și cel puțin încă 20 de asistente medicale, dar absolvenții facultăților de medicină nu se înghesuie la această specializare, extrem de solicitantă, astfel că spitalul nu are de unde să-i ia. Ultima oară când s-a organizat examen pentru rezidențiat în Urgențe a fost în urmă cu patru ani. Suceava a primit trei rezidenți. Între timp, unul a renunțat, altul și-a anunțat intenția de a pleca în străinătate, iar al treilea este așteptat cu speranța ca la finalul rezidențiatului, anul viitor, să se prezinte la post.
Până la acoperirea necesarului real mai este însă mult și spitalul trebuie să facă față cu personalul insuficient pe care îl are, iar acest lucru este cu atât mai dificil cu cât și spațiul în care funcționează UPU până în luna martie este la jumătate față de cel în care s-a desfășurat activitatea până la începerea lucrărilor de modernizare.
Pentru fiecare pacient care vine la Urgență, problema lui este cea mai gravă și dorește să-i fie rezolvată cât mai repede și cât mai bine, indiferent dacă este vorba despre un infarct, un atac vascular cerebral, o criză de lumbago ori o căzătură în curte în urma căreia s-a zgâriat la genunchi.
Directorul medical al spitalului, el însuși medic urgentist, dr. Tiberius Brădățan, spune că între 25 și 40% din cazurile care vin într-un an la UPU ar putea fi rezolvate cu ușurință de medicii de familie sau de cei din policlinică. Însă organizarea sistemului medical românesc, care permite acestor medici doar 20 de consultații gratuite pe zi, obligația programărilor și trimiterilor pentru consultații gratuite, desființarea spitalelor mici și criza de medici îi determină pe oameni să se prezinte direct la UPU, unde odată ajunși sunt sigur consultați și investigați în ziua în care au venit. Efectul însă este că pentru ceea ce este catalogat ca urgență minoră un pacient poate să aștepte ore bune.
Pacienții clasificați ca urgențe minore pot petrece și 5-6 ore în UPU
Dr. Brădățan afirmă că, legal, din momentul în care un pacient este luat în evidență nu trebuie să treacă mai mult de două ore, dar o consultație în Urgență înseamnă mai mult decât o discuție medic-pacient. Până când sunt făcute toate analizele și investigațiile de specialitate timpul petrecut la spital crește substanțial. În mod real, sunt oameni care petrec în UPU și 5-6 ore, ceea ce de foarte multe ori provoacă nemulțumiri și chiar scandal. Concret, dacă în triaj sunt 10-15 persoane și în stabilizare alte 15-20, un pacient din triaj care nu este urgență majoră poate aștepta circa o oră până i se face fișa de prezentare, apoi cel puțin încă o oră până când poate fi văzut de un medic din UPU. Analizele, eventual și o ecografie sau o radiografie, pe care le primește după ce a ajuns în stabilizare, mai pot însemna cel puțin încă o oră. Dacă mai are nevoie și de consultația unui medic specialist care are în grijă și pacienții din secția în care lucrează, se adaugă timp suplimentar.
Ieri după-amiază, de exemplu, în jurul orei 15.00, erau pacienți pe targă inclusiv pe holul de la stabilizare, iar ambulanțele continuau să aducă alții. La ora 16.00, pe rampa de la UPU erau trei ambulanțe. Printre cei care așteptau de câteva ore bune să ajungă în fața unui doctor am întâlnit oameni care au căzut pe gheață în urmă cu câteva zile și s-au prezentat ieri pentru că durerile nu au încetat, diabetici cărora le-a crescut brusc glicemia, bătrâni cuminți care acuzau stări de amețeală, tineri nervoși că nu se simt bine și nimeni nu vine să-i vadă.
Elena Moancă, în vârstă de 79 de ani, din Liteni, ne-a spus că de duminică a început să aibă amețeli. Nu a mai ajuns la medicul de familie, a venit direct la Urgență și de la amiază aștepta liniștită să-i vină rândul la consultație.
Vasile Afemei, din Fălticeni, și-a pierdut însă răbdarea. Ne-a declarat că a venit de dimineață, de la 10.30, la spital, trimis de medicul de familie din cauza unui puseu de hipertensiune. I-au fost recoltate analize și aștepta rezultatul, dar a precizat că cele peste cinci ore petrecute la UPU înseamnă deja prea mult.
Toți sunt nemulțumiți de timpul consumat cu așteptarea. Fiecare, convins că poate să moară de zece ori până ajunge la medic. Un om bolnav reclamă atenție imediată. Nu îl interesează că nu sunt doctori, că cei care mai sunt consultă pe bandă rulantă și că la căpătâiul unui pacient în stare gravă aceștia pot petrece și trei, patru ore. Acestea nu sunt problemele pacientului; singurul lucru care îl preocupă este durerea lui, timpul lui și serviciile medicale la care consideră că are dreptul, pentru care eventual a mai și cotizat ani în șir la sistemul asigurărilor de sănătate.
De partea cealaltă sunt medicii și asistentele cu cearcăne adânci, suprasolicitați, care intră în gardă astăzi la ora 20.00 și ies mâine la ora 14.00. Doctorul Brădățan afirmă că în fișa postului unui medic din UPU scrie și că trebuie să aibă rezistență crescută la efort fizic și psihic intens. Până acum, în România nici un doctor nu a ieșit la pensie de la Urgențe. Un sistem de sănătate el însuși bolnav menține o confruntare permanentă care îi macină componentele esențiale: medici și pacienți.
