Sfântul Gheorghe Pelerinul, propovăduitor, prin viață și cuvânt, al Evangheliei

Sfântul Gheorghe Pelerinul s-a născut în anul 1864, în Șugag (astăzi în județul Alba). După ce a trăit 14 ani în căsnicie, în anul 1883, cu încuviințarea soției, a luat hotărârea să meargă la Ierusalim, ca pelerin. Luând cu sine Evanghelia și Psaltirea, a mers pe jos până la Constanța, apoi cu vaporul până la Ierusalim. Apoi s-a dus și la Betleem, Ierihon, Iordan, Nazaret, Tabor. A rămas 40 de zile în nevoință aspră și post, în pustia Egiptului de Sus. La un moment dat, suferind multe ispite de la diavolul, pentru a se întări în răbdare și în smerenie, a decis să umble desculț și cu capul descoperit până la sfârșitul vieții, indiferent de anotimp.
După ce a mers în pelerinaj și la Sfântul Munte Athos, s-a întors în satul său, dar n-a rămas mult timp aici, ci și-a început călătoria, ca în vremurile apostolice, făcându-se pelerin străin și călător în hotarele țării. În 1895, dreptcredinciosul Gheorghe a trecut Carpații și s-a așezat la Piatra Neamț, unde a primit o cămăruță în turnul clopotniță al Bisericii „Sfântul Ioan” – Domnesc. A ajuns cunoscut de preoți, călugări și mireni, care îl prețuiau ca pe un adevărat om duhovnicesc. Noaptea dormea cel mult trei ore în chilia sa din turn, apoi, în biserică, înălța rugăciuni către Dumnezeu și făcea sute de metanii. Ziua străbătea străzile orașului, șoptind neîncetat psalmi, desculț și cu capul descoperit, vara și iarna.
În 1916, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, Moș Gheorghe a fost găsit răposat, tocmai când țara intra în război, iar clopotarul bisericii Sfântului Ioan din Piatra Neamț urca să tragă clopotele, așa cum proorocise Sfântul. După 18 ani, unul dintre ucenicii lui, vrând să-i mute cinstitele moaște la Râșca, a venit cu căruța la Piatra Neamț și, dezgropându-le și punându-le într-un sicriaș, a pornit la drum. Dar, prin dumnezeiasca rânduială, căruța nu a ajuns la Râșca, ci la Mănăstirea Văratec, în a cărei gropniță au și fost așezate până astăzi.
Sfântul Gheorghe Pelerinul a viețuit în smerenie și osteneală, fiind propovăduitor, prin viață și prin cuvânt, al Evangheliei lui Hristos, pentru care a fost hărăzit de Dumnezeu cu bogat har, prin care a săvârșit minuni și vindecări, atât în vremea vieții pământești, cât și după moarte, fiind cinstit de credincioși. Nevoitorul Gheorghe Lazăr a fost canonizat în cadrul ședinței Sinodului Bisericii Ortodoxe Române de la București, din data de 5 octombrie 2017, cu zi de pomenire la 17 august.
(Ziarul Lumina)