Un semnal de alarmă tras în urmă cu doi ani autorităților de mai mulți locuitori ai comunelor Udești și Bosanci pentru a face demersurile necesare salvării bisericii Mănăstioara din comuna Udești au rămas fără răspuns. Biserica din Mănăstioara, despre care legenda spune că ar fi fost construită din lemnul stejarului în scorbura căruia s-a adăpostit de dușmani Ștefan cel Mare în perioada copilăriei, se află astăzi în stare avansată de degradare și necesită lucrări de restaurare urgente. Drumul pentru refacerea lăcașului de cult pare însă anevoios, fiind necesare acte de atestare a proprietății asupra terenului, aprobări de la Direcția Monumentelor Istorice, un proiect avizat, precum și colaborarea unor instituții pentru identificarea fondurilor necesare renovării bisericii.
Demersurile făcute de sătenii celor două comune au rămas fără ecou
Locuitori din comunele Udești și Bosanci au tras un semnal de alarmă extrem de serios la mijlocul anului 2016, vizavi de stadiul în care se află biserica de la Mănăstioara, ridicată de domnitorul Ștefan cel Mare pe locul unde s-a aflat stejarul în scorbura căruia s-a ascuns în momentul în care unchiul său, Petru Aron, îi omora tatăl, pe Bogdan al II-lea.
„Legenda spune că, drept mulțumire lui Dumnezeu pentru că i-a fost salvată viața, din acel stejar ce i-a fost pavăză, Ștefan cel Mare și Sfânt a decis să fie construită o biserică, lucru ce s-a și întâmplat. În susținerea celor de mai sus stă mărturie scheletul bisericii care este din acel stejar consolidat cu cuie de lemn. Despărțirea dintre pronaos și naos este destul de vizibilă, lucrarea fiind consolidată cu stâlpi de stejar crestați, iar biserica este împrejmuită de un brâu din același lemn de stejar. Pentru a nu se degrada scheletul bisericii, aceasta este placată cu scânduri vopsite. Biserica este unicat, este atestată ca monument istoric, dar se află într-o stare avansată de degradare, chiar în pericol de prăbușire”, este semnalul de alarmă tras de zeci de oameni din comunele Udești și Bosanci. Semnalele lor au rămas însă fără ecou, fiind nevoie de mai mulți pași de urmat până la atingerea dezideratului localnicilor.
O cale anevoioasă
Calea de urmat până la finalizarea restaurării bisericii Mănăstioara e presărată însă cu obstacole, cele mai multe ținând de birocrație. Părintele Gheorghe Marișca, parohul bisericii din Plăvălari, a cărei filie este și Mănăstioara, ne-a relatat: ”Biserica a fost protejată cu un înveliș de scândură și tablă pe acoperiș, dar are nevoie de intervenții urgente din cauza apei care se infiltrează de sus. Astăzi însă nu mai putem interveni, din cauza aprobărilor de care avem nevoie de la Direcția Monumentelor Istorice, de unde trebuie să luăm un aviz în baza unui proiect, care trebuie trimis apoi la minister. În afară de asta, schitul nu are un titlu de proprietate pentru terenul pe care e construită biserica, acesta fiind primul pas pe care trebuie să-l facem. Avem în același timp nevoie de o colaborare cu Primăria Udești, pentru a fi sprijiniți financiar în derularea lucrărilor pe care vrem să le executăm la biserica din lemn, prin crearea unui parteneriat, fiind sprijiniți în același timp și de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților. Vom încerca în același timp o finanțare a acestui proiect prin fonduri europene, existând promisiuni de sprijin în acest sens”.
Soluțiile de salvare a bisericii pot veni din partea autorităților
Pentru rezolvarea consolidării acestei străvechi biserici și a modernizării drumului de acces spre lăcașul sfânt, e nevoie de implicarea autorităților și a sătenilor din Udești și Bosanci, fiind făcute demersuri de asociere a celor două comune. Constantin Moraru din Udești, unul dintre semnatarii petiției de acum doi ani, ne-a declarat: ”Am făcut asocierea cu Bosanci, însă după ce a fost aprobată în instanță, primarul Neculai Miron de la Bosanci a hotărât că aceasta nu constituie o prioritate, pierzând astfel fonduri pe care prin asociere le-am fi obținut mult mai ușor. Prin această asociere am încercat să accesăm mai ușor fonduri europene, pentru a asfalta drumurile de legătură cu sfântul lăcaș și pe traseul Udești-Merești-Pleșești- Fălticeni, creând astfel o joncțiune între drumurile județene 208A, 208D și 208C.” Primarul comunei Udești, Cristea Ostrovan, promite sprijin financiar din partea instituției pe care o conduce: ”Parohia are aici o suprafață de circa 2 hectare, pentru care nu are un titlu de proprietate. După 1990 nu s-a făcut o cerere la Legea 18 și astăzi trebuie să se meargă în instanță pentru recuperarea terenului. Dacă va fi nevoie, primăria va acorda fonduri de la bugetul local pentru renovarea vechii biserici din Mănăstioara și îi vom ajuta de câte ori va fi nevoie, însă părintele trebuie să pornească treaba și să se implice în primul rând în recuperarea terenului. După ploile care au fost, a trebuit să pietruim din nou drumurile de acces, pentru că aproape nu se mai putea ajunge aici.”
În același timp, preotul Constantin Bobu, preocupat de restaurarea bisericilor, este optimist și ne-a declarat luni, la sărbătoarea ”Schimbării la față” de la Mănăstioara, unde au fost prezenți un sobor de preoți și sute de credincioși: ”Am văzut biserica după mulți ani și am rămas surprins de cum arată și sper că în câțiva ani ea va arăta cu totul altfel. Vom încerca în perioada următoare restaurarea acesteia, o bisericuță construită conform legendei, din stejarul în care se adăpostise Ștefan cel Mare pentru a scăpa de moarte, după ce Petru Aron îi ucisese tatăl în toamna anului 1451. Eu mă ocup cu restaurarea bisericilor în cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților și sunt convins că în câtva timp ea va arăta cu totul altfel. Există exemplul bisericii de la Forăști, care a fost renovată în urma unui parteneriat între biserică și primărie și cred că în scurt timp și aceasta va fi restaurată.”
Slujbe oficiate doar de câteva ori pe an
Biserica de la Mănăstioara este unul dintre cele mai vechi lăcașuri de închinăciune din județ, la începutul anilor 1900 fiind restaurată și acoperită cu scândură. Pentru a fi protejată, biserica are ușile închise pentru enoriași aproape pe tot parcursul anului, comunitatea satului care numără puțin peste 10 enoriași folosind alte lăcașuri de cult din zonă. ”Noi îi spunem Schitul Mănăstioara pentru că există o legendă care spune că aici ar fi fost obște monahală, care după venirea austriecilor la 1775, a părăsit schitul și a trecut Șomuzul, înființând o altă obște «Mănăstioara» la Preutești. Biserica are hramul Întâmpinarea Domnului pe 2 februarie, iar slujbele se țin aici și de Vovidenie, la 21 noiembrie, în a patra sâmbătă din Postul Mare pentru pomenirea morților, de Sânziene pe 24 iunie și la Schimbarea la față, la data de 6 august. Atestarea bisericii ar fi la 1775, icoanele catapetesmei fiind făcute la Viena, iar lucrarea bisericii este făcută din bardă pe lemn de stejar, sculptată manual” , a povestit preotul paroh de la Mănăstioara.
