|
|
|
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.
![]() |
O realitate, parcă, dezbrăcată de înţelesuri şi sens Se deşiră-n faţa românilor ( din România ) O singură “vorbă” de la Domnul ar conta imens O cătăm pe stradă, în ochii copiilor sau citind Biblia Nu punem întrebarea potrivită ( de n-avem răspuns) ? Sau ochiu’ncleştat şi-nlăcrimat ne-mpiedică să vadă ?!?! Drama contemporană sângerândă nu e de ajuns Să vorbească-n locul nostru… ca Domnul să ne creadă ? Planeta-i condusă de bani , omu-i mortificat de spaimă Că Domnul nu-l vede nu-l aude. Că Domnul nu-I ! Că vorbele din Biserică & Biblia n-au nici o noimă Că ne-nchinăm spre false umbre nu spre faţa Domnului |
![]() |
![]() |
esti destul de ciudat...cum traiesti cu tine insuti? pui atatea intrebari...iti pui atatea intrebari...da ti singur raspunsuri...POti? provoci doar,sau chiar nu stii? |
![]() |
![]() |
dacă vorbim despre creştinii practicanţi ( fără practică ) atunci întrebările sunt .. retorice ( evident ) ![]() ai căutat o frază să subliniezi "ciudat" ? hmm , ciudată tactică am trăit bine cu mine însumi ( e bine şi-n prezent) dar să mă fac, ca mulţi "creştini" ,că nu văd, că nu aud delirul mistic primitiv căruia-i se spune : slujbă nu pot. Prefer să mă amuz ( şi-n chiloţi, de râs, să mă ud ) sau să mă-nervez... şi să pun mâna pe drujbă ![]() te deranjează mingea la fileu ( sub formă de-ntrebare) ? păcat Oricum ..nu aprofunda! e doar o banală constatare ![]() |
![]() |
Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.
(22 iul 2013, 11:06:43
Parcă nici în Dumnezeu nu mai cred de-atâta durere
În haloul ochilor nu (le) locuieşte nimeni, disperaţi
N-au nici ziua de azi, nici pâine şi nici … părere
Cu pumnul făcut ciocan văd doar cuie-n faţă
Băgaţi în priza nervilor, parcă, uitând să zâmbească
Uitând că trebuie să-şi trăiască propria viaţă
Cată-n jur, din priviri , o ţintă … să o lovească
Parc-ar fi auzit,ceva, de Dumnezeu. E cunoscut
Cică ar face minuni,dar… în alte părţi ale planetei
A mai fost pe la Biserică dar că-i atent s-a prefăcut
S-a lăsat furat ( adevărat-adevărat) de dragu’ ambianţei
Ca un înger ce-i plânge pe limbă vorbeşte (cu sine )
Molcom , să nu deranjeze urletu’ de pe străzi
Ar vrea să spună ceva dar …tot timpu’ se abţine
Nevăzând că nu-i singurul , e plin de “nomazi”