Profesorul de matematică Gheorghe Marchitan s-a stins din viață marți, 15 decembrie, la vârsta de 74 de ani. Trupul neînsuflețit este depus la capela Bisericii „Sfântul Nicolae” din Suceava, până sâmbătă, 19 decembrie, când va avea loc înmormântarea, în satul Sălăgeni.
Gheorghe Marchitan a fost absolvent al promoției 1959 a Liceului „Ștefan cel Mare” Suceava. „În această perioadă am pătruns tainele matematicii, datorită minunaților mei profesori Vasile Ioniță de la Dumbrăveni și Ion Nimițan de la Liceul «Ștefan cel Mare»”, povestea profesorul în Anuarul Colegiului Național „Ștefan cel Mare” din Suceava, an școlar 2003-2004.
A fost admis la Facultatea de Matematică – Mecanică din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, după finalizarea studiilor superioare primind repartiție la Institutul Pedagogic de 3 ani, Suceava, unde a lucrat șapte ani, până în 1971, ca preparator, asistent și lector cu delegație. Următorii ani i-a petrecut la Liceul din Liteni, Liceul Industrial de Construcții și Liceul „Petru Rareș” Suceava.
Cea mai lungă perioadă, 1977-2004, a petrecut-o la catedra Colegiului Național „Ștefan cel Mare” Suceava. Pe lângă zeci de premii obținute de elevii săi la concursuri județene și naționale, în 1985, ca apreciere a activităților desfășurate cu elevii, a fost distins cu titlul „profesor evidențiat” cu brevet din partea Ministerului Educației și Învățământului.
Recunoașterea meritelor sale de conducerea colegiului și Inspectoratul Școlar Județean s-a concretizat prin faptul că în toți acești ani profesorul Gheorghe Marchitan a fost șeful catedrei de matematică din liceu, profesor metodist și membru în comisiile de organizare și desfășurare a olimpiadei de matematică – fazele județene și naționale.
„Succesele cele mai mari le-am obținut la Colegiul «Ștefan cel Mare», unde m-am simțit deosebit de bine alături de minunații profesori Eugenia Ciobanu, Nicolae Lungu și Mircea Ott. A fost colaborare sufletească și profesională pentru care le mulțumesc și îi stimez. Mulțumesc totodată directorilor Rodica Alexandru, Gheorghe Nesteriuc și Mircea Ott pentru încrederea acordată și condițiile pe care mi le-au oferit în obținerea performanțelor. Activitatea la clasă s-a bazat pe relația de respect reciproc profesor-elev. Am învățat mereu de la elevi și de la colegii mei. M-am simțit mereu obligat față de elevul din fața mea, să nu-l dezamăgesc, să-i satisfac așteptările. Am comunicat mereu cu elevul pentru a ne cunoaște reciproc. Astfel, am putut ajunge la unele rezultate bune sau am înlăturat unele eșecuri. M-au caracterizat, în relația cu elevul, cinstea, corectitudinea și exigența. Succesul se poate obține numai prin munca în echipă”, a consemnat Gheorghe Marchitan în Anuarul Colegiului Național „Ștefan cel Mare” din Suceava.
În aceeași ediție, directorul Colegiului „Ștefan cel Mare”, prof. Dan Popescu, scria despre Gheorghe Marchitan: „Ca să folosesc cele mai puține cuvinte care să descrie măcar și parțial personalitatea profesorului Gheorghe Marchitan, aș spune că este singurul om pe care l-am cunoscut și la care pasiunea pentru frumusețea raționamentului matematic urcă până la uitarea de sine. Nu am întâlnit la altcineva o atât de contaminată plăcere de a găsi soluții elegante la problemele de matematică și un atât de rafinat discernământ de a clasifica «problemele – poeme»”.
La rândul său, profesorul de matematică Vasile Monacu povestea despre Gheorghe Marchitan: „Există oare un numitor comun al întregii activități desfășurate de profesorul Marchitan Gheorghe? Răspunsul este afirmativ, poate îmbrăca mai multe variante (ca frumoasele sale soluții la problemele din geometrie, analiză și din viață)!
Mă voi opri la evidențierea a doi factori primi ai numitorului comun: ELEGANȚA ȘI UTILITATEA în tot ce a întreprins profesorul Gheorghe Marchitan”.