Naționala României de rugby a câștigat sâmbătă penultimul meci din actualul sezon al Campionatului European de Rugby, 62 – 12 în fața Belgiei, dar mai are de muncit pentru calificarea la Cupa Mondială din 2019, din Japonia, din cauza meciului pierdut în Spania. Din primul XV au lipsit humorenii Mihai Macovei, căpitanul naționalei, ce este accidentat după fisurarea a două coaste, și Vlad Nistor, tot din Gura Humorului, ce a făcut comoție în meciul cu Rusia și a avut pauză două săptămâni. Îmbucurător este faptul că la națională a fost convocat un alt jucător ce-și are originile în Suceava, Răzvan Ilișescu, fiul internaționalului sucevean Gheorghe Ilișescu, care la 24 de ani a debutat într-un meci al naționalei de seniori. În vârstă de 24 de ani, Răzvan Ilișescu evoluează în Franța, în Federale 1, la echipa BSCR (Blagnac Sportif Club Rugby), în linia a treia a grămezii, acolo unde a evoluat și-n naționala României. Răzvan a fost introdus în minutul 52 al meciului cu Belgia și a jucat până la final, bifând astfel primul său meci la Stejari.
„Este un vis de când eram junior și acum mi s-a îndeplinit, să joc pentru naționala de seniori a României. Am fost puțin stresat, dar colegii de echipă au făcut tot posibilul să scap de aceste emoții de debut. Știam că staff-ul naționalei mă urmărește de ceva timp, iar mai apoi au venit și au discutat cu antrenorii mei de la club, iar pe 26 februarie m-a sunat managerul naționalei și mi-a spus că au nevoie de mine. După ce am primit acceptul antrenorilor de la club, pe 27 februarie, la ora 12, eram la Cluj, în cantonamentul naționalei. Sper să prind cât mai multe meciuri la naționala de seniori și cred că visul oricărui jucător este să ajungă la Cupa Mondială”, a explicat suceveanul Răzvan Ilișescu.
Răzvan duce mai departe tradiția rugby-ului în familie
Răzvan Ilișescu a preluat tradiția de la tatăl său și s-a apucat de rugby la vârsta de 9 ani, după ce a cochetat timp de trei ani cu fotbalul. La 11 ani a evoluat un an la echipa Soyaux Angoulême, după care s-a mutat cu familia la Saumur, unde a mai evoluat la juniori încă patru ani, antrenor fiindu-i tatăl său, Gheorghe Ilișescu. În anul 2010 a plecat la centrul de formare US Tours, unde a studiat și a jucat până în 2013, la o echipa antrenată tot de tatăl său. La 17 ani, Răzvan a jucat în Federale 2 și în același timp a debutat la naționala României sub 19 ani, alături de humoreanul Vlad Nistor, sportiv cu care a legat o prietenie strânsă și cu care a luat locul cinci la Campionatul European. În 2013 a ajuns la centrul de formare al clubului Castres Olympique, unde a fost din nou coleg cu Vlad Nistor. Din vară, Răzvan Ilișescu joacă în eșalonul trei din Franța, Federale 1, la echipa US Graulhet, în 2015 evoluând și pentru naționala A de seniori a României, dar și pentru cea de rugby în 7. În prezent, Răzvan evoluează tot în Federale 1, la echipa BSCR.
Tatăl său, suceveanul Gheorghe Ilișescu, a fost descoperit de antrenorul Petru Panait, iar trei ani mai târziu câștiga locul 4 la turneul final de juniori. În 1984 a fost promovat la echipa de seniori a CSM Suceava antrenată de Ștefan Ionescu, unde îi avea colegi pe Constantin Vlad, Hari Dumitraș, Vasile Conache, Dumitru Livadariu și mulți alții. În 1986 a devenit căpitanul echipei antrenate de Constantin Vlad, iar în 1991 a reușit cu echipa Sucevei să învingă Steaua București, singura echipă ce nu mai pierduse pe stadionul Unirea. În același an a devenit antrenor și a pregătit o grupă de juniori alături de Petru Panait. În 1993 a fost convocat la echipa națională de seniori pentru meciurile cu Franța și Spania, și în același timp a prins un contract la echipa franceză Cognac, cu sprijinul lui Hari Dumitraș. La finalul anului, Gheorghe Ilișescu avea și o altă mare bucurie, și anume nașterea lui Răzvan, al doilea copil după fiica de 4 ani, Ana Maria. În 1995 a semnat cu altă echipă din postura de antrenor-jucător, iar mai apoi a trecut pe la alte două echipe, unde a antrenat și juniori sub 19 ani. În anul 2003, la vârsta de 40 de ani, a semnat ca antrenor la U19 cu o echipă din liga a patra. Anul 2008 este ultimul an în care a mai jucat pentru echipa Saumur, iar după ce a agățat ghetele-n cui la vârsta de 45 de ani, a devenit antrenorul echipei sub 16 ani la care evolua și fiul său, Răzvan.
