Stanislaw Kmiecik, un artist polonez în vârstă de 46 de ani, născut fără brațe, le-a oferit o lecție valoroasă despre voință, determinare și prejudecăți spectatorilor prezenți la „Portativul inimilor”, de la Gura Humorului.
În fața șevaletului, handicapul lui dispare.Învingându-și neajunsul, cu o voință de neclintit, polonezul a cunoscut consacrarea în artă, ultimul deceniu aducându-i peste 400 de expoziții și peste 1.000 de întâlniri cu publicul larg, unde a fost invitat să facă demonstrații ale talentului său.
A sfidat handicapul încă o dată ieri, pe scena Casei de Cultură din Gura Humorului, realizând doar cu degetele de la picioare un desen prin care a surprins un peisaj de toamnă, cu un pod în prim-plan, „simbol al legăturii dintre România și Polonia”.
Singur, ajutându-se doar de degetele picioarelor, și-a scos din geantă cele necesare – planșe, mai multe truse de creioane colorate, ascuțitoare, vopsea albă, iar timp de o oră a redat pe planșă peisajul imaginat.
Demonstrația a fost parte a spectacolului „Portativul inimilor”, organizat de Centrul Școlar de Educație Incluzivă „Sf. Andrei” Gura Humorului, în parteneriat cu un liceu destinat elevilor cu nevoi speciale din Bochnia – Polonia (Centrul Educațional IM. Ks. Jana Twardowkiego). Au performat ansambluri artistice din Polonia și Suceava, formații de jocuri populare, elevi cu dizabilități, cu înclinații artistice deosebite – Eduard Emanuel Anchidin și Elena Badea – Centrul Școlar de Educație Inclusivă (CSEI) Gura Humorului.
”În tot ce face este autodidact”
Stanislaw Kmiecik s-a născut în 1971, iar șansa lui la normalitate, așa cum ne-o închipuim noi, o fost spulberată din prima clipă de viață. S-a născut fără mâini, însă dizabilitatea l-a ajutat la descoperirea potențialului său în ceea ce privește pictura. Avea doar cinci ani când a început să deseneze, ajutat de gură și degetele de la picioare. A urmat o școală normală, integrându-se ușor printre colegii săi.
„Îi place să picteze în ulei, acuarele, culori acrilice, tempera sau creion, îi plac și alte tehnici de pictură, nu se rezumă la una singură, îi place să se joace, să încerce. În tot ce face este autodidact”, a mărturisit despre el soția lui, Monika, care îl însoțește pe artist în toate deplasările.
Aceasta a mai precizat că în operele lui Stanislaw regăsim, adesea, peisajele din locurile natale, natura moartă, dar și peisaje suprarealiste, „pline de trăiri interioare”.
Polonezul adoră să călătorească, își conduce singur mașina, ajutat de picioare, iar în drumul din Polonia către România a fost șofer, conducând o mașină închiriată, neadaptată handicapului său.
„Din anul 1989 face parte, ca bursier, din Asociația mondială a artiștilor care pictează cu gura și cu picioarele, asociație ce are sediul în Principatul Liechtenstein. Lucrările lui pot fi văzute pe vederile de sărbători, precum și în calendarele din mai multe țări cu care colaborează asociația. De asemenea, tablourile lui sunt apreciate, sunt vândute și așa putem să fim alături de dumneavoastră. Ne întâlnim foarte des cu copii, studenți, elevi, persoane mai în vârstă, ne place orice public. Fiecare dintre noi are nevoie de o motivație, iar privind la viața noastră, mulți ajung la concluzia că toate problemele pe care le întâlnesc sunt mici, comparativ cu cele pe care un astfel de om le are”, a mai completat Monika, în timp ce soțul său realiza desenul.
Monika și Stanislaw Kmiecik locuiesc în Cracovia, fiind invitați adeseori la diferite evenimente, pentru demonstrații live.
Și-a depășit dizabilitatea prin pictură
În timp ce soția lui a amintit câteva dintre momentele cheie din viața lui Stanislaw, acesta a desenat aproape fără întrerupere, doar din când în când și-a ascuțit creioanele cu o ascuțitoare specială sau a avut câteva intervenții în discuție.
Finalul demonstrației sale ne-a dovedit că arta nu are limite, iar Stanislaw și-a depășit dizabilitatea prin pictură, prin desen, prin peisajele pe care ni le oferă, prin culorile calde și luminoase.
Drept recompensă, a primit aplauze la scenă deschisă, aprecieri călduroase și sincere din partea celor din sală.
Desenul a fost dăruit Centrului Școlar din Gura Humorului.
Spectacolul a continuat cu Denisa Georgiana Apetre, Ansamblul „Mala Pojana” din Poiana Micului, Ansamblul ”Solonczanka”, Formația de jocuri populare „Mănăstirenii”, Ansamblul „Mlădițe pârteștene” și Ansamblul „Krokowiacy” Polonia.
„La bază există aceeași dorință comună de a ajuta acești copii”
Referitor la evenimentul de marți, directorul CSEI Gura Humorului, prof. Mihail Ciocoiu, a menționat că acesta marchează o nouă etapă din cadrul relației de parteneriat dintre școala humoreană și școala din Bochnia, „parteneriat care are ca principal scop punerea în valoare a experienței acumulate de către cadrele didactice din cele două unități în ceea ce privește procesul de recuperare, educare, formare, de integrare socială și profesională a copiilor cu dizabilități”.
„Dincolo de diferențele care există între cele două sisteme, la bază există aceeași dorință comună de a ajuta acești copii și de a deveni cetățeni utili societății polone și românești”, a mai arătat prof. Mihail Ciocoiu.
La rândul său, primarul orașului Gura Humorului, Marius Ursaciuc, a completat: „Nu pot decât să salut inițiativa CSEI Gura Humorului, care se aliniază bunelor relații care există între România, Bucovina și Polonia, între Gura Humorului și foarte multe localități din Polonia. E un pas important pe care nu pot decât să-l sprijin”.
