Sfeștania sau Slujba sfințirii mici a apei

Una din cele mai solicitate slujbe de către credincioșii Bisericii noastre ortodoxe este Sfeștania (slv. „sfeștanie” sau „feștanie” – luminare) sau Slujba sfințirii mici a apei, deoarece apa, în general, a avut un mare rol în viața religioasă a credincioșilor dintotdeauna și, am putea spune, în toate religiile. Aceasta este considerată ca unul din cele mai însemnate elemente care intră în alcătuirea cosmosului (apa, pământul, aerul și focul). Pe de altă parte, apa este indispensabilă pentru viața biologică a omului, cât și în activitățile gospodărești. Ea este un mijloc al curățirii atât fizice, dar și spirituale. Calitatea naturală a apei de a curăța și spăla a fost transferată în viața religioasă, apa devenind prin sfințire mijloc al purificării, al curățirii spirituale. Prin limpezimea, gustul plăcut și efectul ei răcoritor, apa simbolizează și acțiunea purificatoare a harului divin.
În Molitfelnic sau Aghiazmatar găsim enumerate în partea premergătoare slujbei sfeștaniei atât efectele, cât și folosul acestei slujbe: „Știut să fie că prea bun și folositor de suflet obicei este să se facă în biserici, în mănăstiri și în case, sfințirea apei la toate zilele dintâi ale lunii și a stropi pe oameni. Această apă sfințită, pe care Duhul Sfânt, prin rugăciunile preoților, o sfințește, are multe feluri de lucrări, precum însăși ectenia sfințirii și rugăciunea mărturisesc. Prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se alungă; se iartă și păcatele cele mici de peste toate zilele, adică nălucirile diavolești și gândurile cele rele; mintea se curățește de lucrurile cele spurcate și se îndreptează spre rugăciune; bolile le alungă și dă sănătate sufletească și trupească. Și mai pe scurt: toți cei ce o primesc cu credință iau sfințenie și binecuvântare”.
Sfeștania curăță casa precum spovedania sufletului omului. Dacă prin spovedanie, prin mărturisirea păcatelor și dezlegarea acestora de către preot, omul se curățește, își curățește sufletul, își împrospătează harul primit la botez, tot așa prin stropirea cu apă sfințită și prin rugăciunile preotului, casa sfințită la început se curățește de „toată lucrarea cea rea”, datorată fie păcatelor celor ce locuiesc în ea, fie oamenilor răuvoitori, fie duhurilor celor rele.
Ori de câte ori credinciosul simte nevoia curățirii și sfințirii casei, poate chema preotul pentru Sfeștanie. Este bine ca Sfeștania să se facă în zi de post, deoarece este o slujbă de curățire, de spălare, dar și pentru faptul că cel care solicită săvârșirea Sfeștaniei trebuie să se pregătească prin post și rugăciune.
Dacă nu se poate mai des, se face Sfeștanie în casă, cel puțin o dată pe an. Se obișnuiește ca după ce a fost un deces în casă, la câteva zile după înmormântare, să se săvârșească această slujbă deoarece creștinul simte nevoia resfințirii și binecuvântării casei, nu pentru că cel decedat ar fi întinat în vreun fel locul, ci pentru alungarea întristării și dobândirea nădejdii. Cu atât mai mult, trebuie să se săvârșească Sfeștanie în casa sau în locul în care s-a comis un omor sau o altă fărădelege (avort, încercare de sinucidere, vărsare de sânge, molimă, întâmplare rea sau accidente de orice fel etc.), pentru că toate acestea se întâmplă din îndemnul și cu lucrarea diavolului și a duhurilor rele.
(Sursa: Ziarul Lumina)