Momente de sărbătoare, emoționante, într-o frumoasă seară de septembrie, la Mănăstirea Voroneț, unde a fost cinstită stareța mănăstirii, stavrofora Irina Pântescu, la împlinirea vârstei de 85 de ani. Pe 28 septembrie, în jurul orei 19:00, Înaltpresfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, înconjurat de un sobor de preoți, a oficiat o slujbă de Te Deum. Zeci de oameni, prieteni și apropiați ai Voronețului, oameni care de ani de zile se lasă călăuziți pe drumul credinței, al dragostei de țară și neam, de stavrofora Irina Pântescu (de 26 de ani stareță a Mănăstirii Voroneț), „un izvor nesecat de înțelepciune”, „Maica General”, „Omul providențial”, „«Străjer al Măriei Sale, Domnul Ștefan cel Mare și Sfânt», cum îi place să se numească uneori, «Mamă» ocrotitoare, exemplu de viață duhovnicească, de demnitate și patriotism cum o simțim noi, ucenicele sfinției sale”, după cum ne-a spus monahia dr. Gabriela Platon, au participat la Te Deum, i-au oferit coșuri cu flori și i-au urat „La mulți ani!”.
Stareța Irina Pântescu a primit distincția „Crucea Moldavă”
„Sunt 85 de ani de viață și de credință creștinească”, a spus în cuvântul său de învățătură ÎPS Pimen, timp în care maica Irina a dobândit multă înțelepciune, „călăuzită de proverbul: «Nu e greu să trăiești, e greu să cumpănești!»”. Trăsăturile de caracter ale maicii Irina Pântescu, pe care Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților a dorit să le sublinieze în cuvântul său, sunt „generozitatea, dar și priceperea, buna rânduială, dragostea de mamă duhovnicească. Maica Irina a arătat multă dragoste față de cei aflați în suferință, în lipsuri materiale, cei tulburați sufletește”.
ÎPS Pimen i-a oferit sărbătoritei un buchet de flori, fiind și mesagerul Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, care „prin dragostea părintească” i-a conferit maicii starețe Irina Pântescu distincția „Crucea Moldavă”, „simbol al dreptei credințe în Sfânta Treime, al iubirii jertfelnice și învierii Domnului Hristos”.
”Și tot ce este aici, în mănăstire, este a lui Dumnezeu, nu este al nostru”
Maica Irina Pântescu i-a mulțumit Preasfințitului Pimen pentru daruri, pentru urări, dar le-a mulțumit nespus tuturor oaspeților prezenți la Voroneț, la ceas aniversar. „Am ajuns la această vârstă și îi mulțumesc Bunului Dumnezeu. Un lucru am făcut în viață: unde am fost, am lucrat ca și cum nu voi pleca niciodată de acolo. Așa am făcut și la seminar, așa am făcut și la Moldovița, până când am fost obligată să plec, așa am făcut și la Iași, la Golia. Pentru că eu am avut această încredințare că nu lucrez în altă parte, ci lucrez în ogorul Domnului. Și dacă lucrezi în ogorul Domnului, trebuie să lucrezi cu nădejde că Domnul te va răsplăti pentru ceea ce faci. (…) Și tot ce este aici, în mănăstire, este al lui Dumnezeu, nu este al nostru. Noi ce luăm? Un rând de haine cu noi. Atât. Dar ce facem și cum ne jertfim viața noastră pentru Dumnezeu, pe acest pământ, asta este esența, Cu aceasta mergem mai departe, cu puțin mergem, cu ceea ce am lucrat pe acest pământ”, a spus măicuța stareță, însumând, în câteva fraze, chintesența vieții.
Dacă Dumnezeu îi va împlini maicii Irina și ultima dorință, „mântuirea sufletului”, atunci, a spus măicuța, „voi fi fericită cu adevărat”.
Buchete de flori și aprecieri
Stareța Mănăstirii Voroneț a primit buchete impresionante de flori din partea obștii mănăstirii, din partea invitaților, dar și o icoană din partea arhimandritului Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, o Medalie de onoare din partea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență Suceava, înmânată de generalul de brigadă Ion Burlui, șeful acestei instituții, și o Diplomă de excelență din partea Radio Iași, oferită de lectorul universitar Bogdan Neculau, realizator emisiuni Radio Iași.
Mereu alături de stareța Mănăstirii Voroneț, maica Gabriela Platon și maica Elena Simionovici au doar cuvine înălțătoare la adresa măicuței Irina Pântescu. Referindu-se la „Mama” ocrotitoare, măicuța stareță, maica Gabriela Platon a spus că „este mare lucru să avem astfel de oameni și trebuie să-i prețuim, să-i înconjurăm cu dragoste și să ne rugăm lui Dumnezeu să ni-i țină cât mai mult în mijlocul nostru, ca să culegem de la ei înțelepciune, să culegem de la ei puterea rugăciunii, frumusețea rugăciunii, mai ales de la măicuța Irina, frumusețea vieții de la mănăstire, care pentru noi este cea mai frumoasă viață de pe fața pământului”.
La ceas aniversar, maica Elena Simionovici a spus că obștea este bucuroasă că are o astfel de măicuță stareță „înțeleaptă, vrednică, iubitoare, care ne-a povățuit și îndreptat și veghează tot timpul la mântuirea noastră. Personal, măicuța stareță nu este doar măicuța stareță de acum, este prietena mea de jumătate de veac (…)”.
Mitropolitul Grigorie Roșca, „Al doilea Părinte al Voronețului”
Tot în seara de 28 septembrie, la Mănăstirea Voroneț au fost lansate două cărți: „Viața și faptele Mitropolitului Grigorie Roșca (1478-1570)”, semnată de academicianul Andrei Eșanu și soția sa, Valentina Eșanu (de la Chișinău), carte publicată la Editura Doxologia, și „Sfinți români din Bucovina: Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți și Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul”, volum tipărit la Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Prefața la „Viața și faptele Mitropolitului Grigorie Roșca (1478-1570)” este semnată de stareța Mănăstirii Voroneț, stavrofora Irina Pântescu, care (după cum a dezvăluit secretul maica Gabriela Platon) și-ar dori ca Mitropolitul Grigorie Roșca să fie canonizat. Maica Irina spune în prefața intitulată „Al doilea Părinte al Voronețului” (primul fiind Sfântul Daniil Sihastrul), că întreaga viață a Mitropolitului Grigorie Roșca „a fost o slujire jertfelnică adusă lui Dumnezeu, semenilor și mai ales generațiilor următoare”, mitropolitul având o viața duhovnicească interioară deosebită, „clocotind de dragoste către Dumnezeu” și multă smerenie.
Prezent la lansare, academicianul Andrei Eșanu a subliniat faptul că, din cercetările sale, nu ușoare, care au cerut multă osteneală, timp, răbdare, rezultă că Grigorie Roșca, de-a lungul întregii vieți, „s-a aflat neîncetat în rugăciune și ascultare în lăcașe sfinte ca monah, ieromonah, egumen și mitropolit, aducându-și obolul pe altarul credinței, străduindu-se ca acestea să devină mari centre de cultură și credință ortodoxă”.
