Un sculptor în lemn din satul Pocoleni, comuna Rădășeni, despre care s-a scris și s-a vorbit foarte puțin până acum, dar care merită cu siguranță mai mult, a pus în practică o idee îndrăzneață, prin care să-și arate recunoștința pentru acest neam, cu ocazia Centenarului Marii Uniri.
Mihai Grumăzescu, ajuns la venerabila vârstă de 85 de ani, a plantat în primăvara acestui an, în grădina casei sale, peste o sută de tuia, arbuști pe care i-a produs chiar el, în seră. Ideea octogenarului era ca în preajma zilei de 1 Decembrie, arbuștii de tuia prinși să primească un nume. Iar dorința i s-a înfăptuit: 101 arbori de tuia au primit fiecare un nume al unei personalități a acestui neam. O parte din arbuștii cu nume au și fotografia personalității, iar restul vor avea în perioada următoare, dacă Mihai Grumăzescu va fi în continuare sănătos și își va putea duce visul la îndeplinire totală.
Un altar al martirilor care au păstrat acest neam
L-am vizitat pe octogenar acasă, la Pocoleni. Rămas singur de mulți ani, acesta nu se plânge de singurătate. Ba mai mult, fructifică fiecare zi pe care o are pentru a putea lucra. Are multe proiecte în derulare, astfel că timpul nu îi ajunge. Noaptea doarme câteva ore, iar apoi se trezește și se apucă de lucrat. Între două sculpturi în lemn pe care le face, bătrânul ne duce în grădina din spatele casei. Aici, frumoși aranjați, pe rânduri, arbuștii de tuia își poartă numele grele ale neamului: regii României, domnitori ai Moldovei, personalități ale Unirii ori conducători mai din trecut, până la perioada dacilor și a romanilor.
„M-am gândit acum câțiva ani ce pot să fac eu pentru Unirea Principatelor, pentru Centenar. Pe acești tuia eu i-am crescut în solar timp de câțiva ani, sunt producția mea, nu i-am cumpărat. Am zis să fac un altar al martirilor care au păstrat acest neam, acesta mi-a fost gândul”, ne povestește Mihai Grumăzescu.
„Poate să fie cât de greu, dacă faci ce faci din plăcere, e ușor”
În primăvara acestui an a plantat arbuștii unul câte unul. Deși anii s-au adunat, octogenarul nu a obosit, iar în ultimele luni a muncit serios pentru a le da „drumul” la creștere.
„La două zile îi udam și chiar și la o săptămâna îi prășeam, buruienile au crescut puternic în această vară și era nevoie să îi ajut. Poate să fie cât de greu, dacă faci ce faci din plăcere, e ușor”, sintetizează Grumăzescu.
Visul octogenarului, pentru când arbuștii vor fi mai mari, iar el nu va mai fi
Visul octogenarului este ca spațiul din grădina sa, unde sunt plantați arbuștii cu numele personalităților neamului, să devină, peste ani, poate, un loc amenajat pentru a fi vizitat de turiști. Când arbuștii vor fi mai mari, iar el nu va mai fi, se gândește că poate cineva de la nivel de autoritate locală din Rădășeni ori chiar de la Consiliul Județean Suceava va transforma această idee a sa într-una cu potențial de obiectiv de vizitat. Deocamdată cea mai mare satisfacție pentru domnul Mihai este atunci când cineva îi trece pragul, îi apreciază munca și remarcă ce a făcut.
Din păcate, deși este declarat cetățean de onoare al comunei Rădășeni, Mihai Grumăzescu nu a mai fost căutat de primar ori de altcineva de la primărie de mai bine de doi ani.
Ce lasă în urmă Mihai Grumăzescu: și-a dedicat viața sculpturii în lemn
Mihai Grumăzescu are ca principală preocupare, după cum am amintit, sculptura în lemn. După vârsta de 80 de ani, a decis să doneze comunității locale din Rădășeni o parte din lucrările sale. Așa a luat ființă Sala Voievozilor din incinta Căminului Cultural Rădășeni.
Sala Voievozilor prezintă în jur de 50 de lucrări sculptate în lemn, cele mai multe dintre ele figuri de domnitori. Expoziția mai cuprinde și figuri de sfinți, scene religioase, aspecte din viața de zi cu zi a țăranului, dar și chipuri ale marilor nume ale literaturii române.
De mai bine de 30 de ani, cel mai mare proiect artistic al lui Mihai Grumăzescu este sculptarea în lemn a Bisericii Sfinții Trei Ierarhi din Iași, la o scară de 1:36. Din anii în care a locuit în municipiul Iași, biserica cu pereții exteriori sculptați în piatră l-a fascinat mai mult decât orice altceva în viață. Acesta a ajuns acum, la 85 de ani, la realizarea unei treimi din lucrarea monumentală.
