„Scara” Sfântului Ioan

Pe drumul desăvârșirii duhovnicești din timpul Postului Mare avem ca ghid lucrarea „Scara” a Sfântului Ioan Scărarul, alcătuită din 30 de capitole pentru mântuire. Ea exprimă concepția ortodoxă despre desăvârșirea duhovnicească și zugrăvește modul exemplar de a gândi și de a trăi al Sfântului Ioan Scărarul, pe de o parte, iar pe de alta, sintetizează principiile vieții creștine. Lucrarea Sfântului Ioan înfățișează învățătura despre toate virtuțile creștinești și mijloacele de a urca pe treptele lor spre desăvârșire. „Scara” este un tratat ascetic despre părăsirea păcatului și învățarea virtuților, în vederea obținerii mântuirii. Însă, ca să ajungi la mântuire este nevoie de un proces îndelung și arzător de nevoință duhovnicească, după cum învățăm din „Scara” Sfântului Ioan. Pentru a se face cât mai bine înțeles în explicarea complexului drum spre dobândirea mântuirii, Sfântul Ioan a imaginat progresul duhovnicesc ca pe o scară, iar fiecare treaptă reprezintă o virtute. În total, a imaginat 30 de trepte, după numărul anilor pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos îi avea atunci când a început propovăduirea Evangheliei. Lucrarea este considerată a fi jurnalul vieții Sfântului Ioan Scărarul. Primii destinatari ai cărții au fost călugării din Mănăstirea Rait.
Chiar dacă vorbește despre lepădarea de lume și de trup, teologia Sfântului Ioan Scărarul nu este îndreptată împotriva trupului, pentru că nu se poate face nimic în absența lui. Nu poți fi mântuit fără el, prin urmare, harul nu poate fi acordat decât în măsura în care este primit și de către trup. Virtutea sufletului se poate întipări în lucrarea cea din afară. De fapt, fiecare luptă ascetică nu este decât o reafirmare a Întrupării Domnului.
Pământescul își află împlinirea numai în slava lui Dumnezeu. A căuta sensul ultim în ordinea materială fără Dumnezeu înseamnă a absolutiza relativul, a-l amputa într-un mod teribil. Relativ fiind, trupul este legat atât de Dumnezeu, cât și de ceilalți oameni. De aceea, în prim- planul existenței noastre trebuie să fie iubirea față de Dumnezeu, care se obiectivează în iubirea de aproapele, în care vedem chipul lui Dumnezeu.
Acuratețea cu care sunt prezentate ispitele întâmpinate de cei angajați în drumul spre desăvârșire, cât și remediile propuse de Sfântul Ioan în „Scara” au provocat un extraordinar interes pentru această lucrare, nu doar în epocă, ci până în zilele noastre. „Scara de suflete mântuitoare și ducătoare la cer” a devenit o fascinantă lectură nu numai pentru călugări, dar și pentru creștinii interesați de creșterea duhovnicească. Tot datorită succesului de care s-a bucurat, `Scara” a fost introdusă și în slujbele Bisericii, la mănăstiri citindu-se în întregime, pe durata Postului Mare.
În iconografia bizantină putem remarca o icoană numită „Scara raiului”. Este o imagine deosebită, inspirată din „Scara” Sfântului Ioan. Potrivit îndrumărilor lui Dionisie de Furna, consemnate în „Erminia picturii bizantine”, icoana numită adesea „Scara raiului” stă în strânsă legătură cu opera Sfântului Ioan Scărarul.
(Pr. Ciprian Florin Apetrei , Ziarul Lumina)